Tycho BraheÎn a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, marele om de ştiinţă danez Tycho Brahe (1546-1601) şi-a consacrat viaţa pentru impunerea unui sistem cât mai corect al lumii, fiind astfel considerat unul dintre fondatorii astronomiei moderne.

 

 

 

A fost cel mai mare astronom observator de după Hipparchos (cca.190-120) î.H, împingând precizia măsurătorilor astronomice până la limita permisă de observaţia fără telescop.

S-a născut pe 14 decembrie 1546 la Knudstrup, lângă Helsingborg, într-o familie de nobili danezi,fiind botezat Tyge. A avut un frate geamăn, care a murit din păcate la naştere. Se pare că în urma unui conflict în familie, Tyge avea să fie crescut de unchiul său. La 13 ani este trimis la Universitatea din Copenhaga să studieze retorica şi filozofia. Aici învaţă şi latina, începând să se semneze Tycho. Se spune că observarea unei eclipse de Soare – cea din 21 august 1560 - l-a câştigat de timpuriu (avea doar 14 ani) pentru astronomie. La 16 ani este trimis la Universitatea din Leipzig pentru studii de drept, fiind silit să se ocupe în particular de pasiunea sa pentru astronomie. În cele din urmă primeşte încuviinţarea să urmeze, în paralel, cursuri de matematică. Începe apoi să facă observaţii proprii, folosind instrumente împrumutate, în urma cărora s-a convins foarte repede că tabelele de efemeride (şir de poziţii pe care corpurile cereşti le ocupă pe cer în intervale de timp constante) nu concordau cu realitatea.

În 1565 unchiul său moare de pneumonie, iar Tycho este chemat pentru a-şi lua în primire moştenirea. Ulterior se duce la studii în Germania, la Rostock. Aici începe să se iniţieze în metodele de calcul şi de construcţie ale instrumentelor astronomice cele mai performante din epocă şi începe apoi să comande instrumente de mărime neobişnuită, în speranţa unei precizii foarte bune. Astfel i se fac la Augsburg enormul quadrant cu raza de 6,3 m (pentru măsurarea înălţimii stelelor), precum şi un sextant (pentru măsurarea distanţelor unghiulare dintre stele). Îşi comandă şi un glob înalt de 1,5 m pe care să noteze poziţia stelelor observate de el însuşi. În 1571 revine în Danemarca, unde tatăl său se afla pe patul de moarte, şi va rămâne aici o vreme în propriul laborator.




În toamna lui 1572 o stea nouă se aprinde în constelaţia Cassiopeia, dar dispare după 16 luni de la apariţie, lumina ei stingându-se treptat (i-a putut nota schimbările cromatice aferente). Va face cercetări asupra ei, descoperind că e vizibilă şi la lumina zilei (era de fapt o supernovă - eveniment astronomic cu o frecvenţă a apariţiilor într-o galaxie de două sau trei ori pe mileniu).

Convins  de cercetările sale, graţie instrumentelor, Tycho Brahe a scris o lucrare rezultată din observaţii - “De nova stella” - 1573. Predă apoi la Universitatea din Copenhaga, matematică şi istorie. După terminarea stagiului profesoral se opreşte pentru o săptămână la Kassel, unde landgraful Wilhem al IV-lea avea propriul observator. În 1576 regele Danemarcei, Frederick al II-lea, îi oferă Insula Hveen şi fondurile necesare construirii unui observator. Aici se va construi primul observator modern din Europa - Uraniborg (Castelul cerului). Observatorul a fost complet terminat în 1580. Înainte însă Tycho a fost martorul unui alt eveniment ceresc neobişnuit: marea cometă de la sfârşitul lui 1577, popularizând descoperirea prin două tratate, unul în germană şi unul în latină.

A determinat pentru prima dată poziţia unei comete faţă de stelele fixe, precum şi faţă de Pământ, dovedind că acestea nu sunt formaţiuni meteorologice, ci fenomene astronomice, care, la fel ca planetele, se mişcă în jurul Soarelui. Când a încercat să determine latitudinea locului a ajuns la concluzia că refracţia atmosferică a razelor de lumină falsifica observaţia astronomică. A dorit astfel să îndrepte aceste anomalii, introducând tabele de refracţie. În cele din urmă a realizat şi diferenţa dintre periheliu şi afeliu, fiind astfel  nevoit să admită că acestea sunt ovale şi nu perfect circulare.


Cercetările sale au adus şi alte contribuţii precum:


1) determinarea constantei precesiei echinocţiilor, de 51” pe an (faţă de 50,2” valoarea actuală).
2) stabilirea cu exactitate a înclinaţiei eclipticii, la 23˚31’.
3) determinarea mişcării anuale a perigeului Soarelui, la 45” (în loc de 61”).

Observaţiile efectuate de Tycho asupra lui Marte vor fi folosite de Kepler (elevul său) pentru deducerea legilor sale. Chiar dacă a efectuat observaţii foarte precise, Tycho Brahe n-a reuşit totuşi să depisteze deplasările stelelor (de fapt mişcarea era atât de mică, încât n-a putut fi evidenţiată decât în prima jumătate a secolului XIX). Pe de altă parte, era convins de greşelile sistemului ptolemeic şi de imposibilitatea ca un corp mai mare (precum Soarele) să se rotească în jurul unuia mai mic (precum Pământul).  Tycho Brahe a alcătuit şi el un sistem, care reprezenta mai degrabă o îmbinare între sistemele lui Ptolemeu şi Copernic, dar care evident se ştie că nu era corect, deoarece baza de la care plecase era incorectă, iar observaţiile nu aduceau un beneficiu major în aflarea adevărului.

Din cauza dificultăţilor financiare şi a opunerii nobilimii, pe care le întâmpină în 1588 (după moartea regelui Frederick al II-lea şi apoi înscăunarea fiului acestuia) este nevoit să părăsească Danemarca, împreună cu familia, în primăvara lui 1597, retrăgându-se undeva lângă Hamburg. După plecarea sa observatorul Uraniborg avea să fie complet distrus. În 1598 publică lucrarea “Astronomiae instauritae mechanica”, considerată a fi capodopera sa. Tipăreşte câte un exemplar de lux, pe care le trimite principalelor curţi regale din Europa şi este primit în final de Împăratul Sfântului Imperiu Roman, Rudolf al II-lea, pentru a-şi continua cercetările.

 

 

Devine astfel matematicianul curţii regale şi ia în primire castelul Benatky, unde îşi va continua cercetările. Johannes Kepler îi va deveni asistent în 1600. Relaţia dintre cei doi a întâmpinat unele neînţelegeri, dar apoi totul a urmat un făgaş normal. În 1601, după 11 zile de agonie, moare la 24 octombrie, la nici 55 de ani, cauza morţii părând a fi o ruptură de vezică. În ultima sa noapte se pare că a repetat cu febrilitate cuvintele “Non frusta vixisse videor.” (“Sper că nu am trăit degeaba.”)

Toate lucrările sale i-au parvenit lui Johannes Kepler, el devenind matematicianul curţii regale. Datorită studiilor efectuate de predecesorul său, Kepler va reuşi  să pună la punct bazele viitoarelor sale legi şi să finalizeze faimoasele Tabele Rudolfiene, în care erau precizate poziţiile a 777 de stele şi planete.

Marea sa contribuţie a constat în furnizarea unei cantităţi uriaşe de observaţii sigure pentru alţi astronomi. În memoria lui Tycho Brahe, un crater cu cel mai mare diametru, situat în emisfera sudică a Lunii, îi poartă numele.

 

Craterul Tycho

 

Bibliografie:
1) ”Universul” de Vasile Ureche, editura Dacia 1982
2) ”Astronomie” de Tit Tihon, Sorin Trocaru, Petricã Crãciun, Ioan Adam, Niculae Dobrescu, Anamia Gireadã, editura Alfa C.C.D 2009
3) ”Astronomia pentru toţi” de Magda Stavinschi, Mircea Rusu, Erika Lucia Suhay, Elisabeta Ana Naghi, Teşilueanu Ovidiu editura Hatline 2010
4) Wikipedia

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.