Ce sunt „branele-p” (P-branes)?

Cei care studiază teoria supercorzilor pentru a putea ajunge la o „Teorie a totului” cred că branele-p sunt „subspaţii  cu p dimensiuni din structura topologică cu 10 dimensioni a corzilor”, folosite în funcţia matematică de „ancorare” a capetelor corzilor.

Cum poate să apară materia din nimic?

Materia poate să apară din nimic pentru că acesta este modul în care operează vidul. Acest fenomen poate fi studiat în detaliu în laboratoarele de acceleratoare. Nu cred că cineva înţelege cu adevărat de ce este astfel natura.

Ce este „sub-spaţiul” ?

Sub-spaţiul este un subset al unui spaţiu mai mare, în care toate operaţiile aritmetice identice sunt posibile, dar în care rezultatele acestor operaţiuni sunt întotdeauna încă elemente din cadrul sub-spaţiului.

De exemplu, în spaţiul tri-dimensional putem forma planuri în două dimensiuni. Aceste planuri 2D sunt numite sub-spaţii ale spaţiului întreg 3D. Dacă sunteţi un cititor de SF, sub-spaţiile sunt o denumire „cool”, dar nu există nicio cale de a ieşi din spaţiul 3D şi de a intra în „sub-spaţiul” 2D doar pentru a ajunge la o stea din apropiere!

Chiar e viteza luminii de nedepăşit?

Am considerat cândva că viteza sunetului este de nedepăşit, dar a fost depăşită. Nu se întâmplă acelaşi lucru cu viteza luminii?

Nu, pentru că viteza luminii a a fost parte din mai toate experimentele pe care fizicienii le-au efectuat în ultimii 100 de ani. Nici o singură spărtură în acest zid nu a fost constatată vreodată, care să sugereze că materia sau energia pot călători câtuşi de puţin mai repede decât viteza luminii. Dacă există o modalitate de a face aceasta, natura nu ne oferă niciun indiciu despre cum s-ar putea întâmpla în mod natural.

Călător printre stele: Zeta Ophiuchi

Aceasta este cu adevărat o stea spectaculoasă! Observată gonind ca un glonte printr-un nor de praf stelar şi gaze, steaua masivă Zeta Ophiuchi creează un val colorat cunoscut sub numele de arc de şoc. Mai multe detalii, în continuare.

Stresul poate afecta genele urmaşilor

Pentru prima dată s-a putut observa că gene dezactivate chimic ca rezultat al stresului au rămas astfel în ovule şi în spermă, deci efectul este transmis generaţiilor ulterioare. Descoperirea este bazată pe scanările de ADN din ovulele şi sperma şoarecilor.

Reinventarea prezervativului

Dacă nu aş fi ştiut ce erau, aş fi avut mari dificultăţi să identific obiectele. Erau aproape 20, montate pe un suport din cuie de lemn dispuse vertical şi iluminate atât cât să dea impresia unor umbre fantomatice produse de o cutie luminoasă aflată dedesubt.

Senzori Kinect pentru viaţa de zi cu zi

Atunci când senzorul pentru jocuri, Kinect, al celor de la Microsoft, a apărut pe scena jocurilor în 2010, nu a durat mult până când oamenii să înceapă să se intereseze de ce ar putea face acesta posibil. Iată o serie de utilizări care i s-au găsit acestui senzor.

Naşterea prematură. Deficienţele cognitive

Două studii publicate recent indică faptul că cortexul cerebral relativ mic, pe care îl au mulţi dintre bebeluşii născuţi înainte de termen, conţine un număr normal de neuroni care se pot dezvolta în mod corespunzător în condiţii de îngrijire corectă.

Software pentru maşini inteligente

OpenXC va atrage atenţia comunităţii hackerilor asupra sistemelor informatice ale maşinilor Ford – să ne aşteptăm la o serie de aplicaţii care vor îmbunătăţi eficienţa şi performanţa vehiculelor. Priveşte, semnalizează, manevrează – acum setează-ţi motorul pe “supermaşină”.

Podea sensibilă la mişcare

O podea prototip care îţi simte orice pas şi poate afişa imagini interactive, ar putea aduce într-o zi noi atracţii şi noi posibilităţi în casa ta. Priveşte podeaua interactivă din laboratorul lui Patrick Baudisch şi nu îţi vei putea vedea reflecţia în podea.

Planeta pitică ERIS şi gravitaţia cuantică

Renunţarea la considerarea lui Pluto drept planetă a fost doar începutul. Planeta pitică Eris, numită după zeiţa greacă a vrajbei, ar putea distruge cele mai populare explicaţii privind atât materiei întunecată, cat şi pe cele date energiei întunecate.

Aniversaţii zilei: D. Mendeleev şi J. Verne

Pe 8 februarie 2013 se împlinesc 179 de ani de la naşterea marelui chimist rus Dimitri Mendeleev, creatorul tabelului periodic al elementelor, respectiv 185 de la naşterea părintelui literaturii ştiinţifico-fantastice, popularul scriitor francez Jules Verne.

Cercetarea şi rolul rezultatelor negative

Cercetarea pe baza emiterii de ipoteze stă la baza efortului ştiinţific. Cel mai adesea doar ipotezele confirmate au parte de atenţie, generând cercetări ulterioare. Însă multe studii produc informaţii nevalide, care contrazic ideile curente şi ipotezele atent formulate.

Supernovele şi istoria universului

Cum ar fi să aveţi o „maşină a timpului” şi să vizionaţi pe un ecran TV o lună întreagă din istoria timpurie a universului ce se desfăşoară în timp real sub ochii dvs.? Iată scenariul prezentat de David Rubin de la departamentul Energie al Laboratorului Naţional Lawrence Berkeley.

Dacă spaţiul există, ce este acesta?

Ce este, de fapt, spaţiul? Aceasta este cea mai importantă întrebare din fizica modernă. Einstein însuşi a spus că în măsura în care teoria sa, a relativităţii generale, este implicată, spaţiul (de fapt, spaţiu-timpul) şi câmpul gravitaţional sunt acelaşi lucru.

Este gravitaţia obiectelor aflate la distanţă cauza inerţiei?

Nu ştim cu adevărat. Relativitatea generală şi principiul lui Mach par să sugereze că acest lucru este adevărat. Recent, un grup de fizicieni au speculat că inerţia provine din materia perceptibilă (electroni, atomi, etc.) care se deplasează prin vidul fizic care acţionează diferit de-a lungul direcţiei de mişcare şi întârzie particula, astfel încât, inerţia este de fapt un efect al mecanicii cuantice produs la nivel local, nu de materia îndepărtată.

Este spaţiu-timpul orientabil?

Nu există o dovadă pentru asta... cu siguranţă nu în spaţiu-timpul nostru propriu. Dacă el este  orientabil în unele spaţii/timp mai mari, nu ştim cum să confirmăm sau infirmăm, deoarece, tot ce am cunoscut vreodată este doar în cadrul spaţiu/timpului nostru.

Ce se întâmplă în spaţiu între corpurile care exercită gravitație?

Ce se întâmplă în spaţiu între corpurile care exercită gravitație? Câmpul gravitaţional există în spaţiu şi determină cât de puternic vor fi afectate particulele de către câmpurile de forţe ale celor două corpuri. Ce anume este exact câmpul gravitaţional, nu ştim, dar se crede că este ca o roire de stup a unor particule virtuale numite „gravitoni”, la fel cum celelalte forţe au propriile lor cuante.

Produc câmpurile gravitaţionale propria lor gravitaţie?

Da. Un câmp gravitaţional conţine energie exact ca şi câmpurile electromagnetice. Această energie produce propria gravitaţie şi asta înseamnă că, spre deosebire de toate celelalte câmpuri, gravitaţia poate interacţiona cu ea însăşi şi nu este „neutră”.

Energia conţinută de câmpul gravitaţional al Pământului este aproximativ egală cu masa Muntelui Everest, aşa încât, pentru cele mai multe aplicaţii, nu trebuie să ne facem griji cu privire la această „auto-interacţiune” a gravitaţiei, atunci când calculăm mişcarea altor corpuri în câmpul gravitaţional al Pământului.