Cei care studiază teoria supercorzilor pentru a putea ajunge la o „Teorie a totului” cred că branele-p sunt „subspaţii cu p dimensiuni din structura topologică cu 10 dimensioni a corzilor”, folosite în funcţia matematică de „ancorare” a capetelor corzilor.
Corzile, conform teoriei, reprezintă particulele fundamentale. Evident, prin manipularea matematică a acestor obiecte în locul manipulării corzilor, se poate investiga cum interacţionează corzile, în moduri pe care o abordare directă nu le-ar permite.
Eu personal, nu am nici cea mai vagă idee despre ce vorbesc ei şi văd toate aceste elemente ca instrumente de calcul, nu neapărat o exprimare a ceea ce se întâmplă de fapt într-un mod fizic. La urma urmei, ei studiază proprietățile geometrice ale spațiu-timpului, iar acest lucru la rândul său reprezintă câmpul gravitaţional în sine.
Aceste reprezentări matematice sunt pur şi simplu instrumentele pe care noi le folosim acum pentru a motiva anumite tipuri de calcule pe care am dori cel mai mult să le efectuăm.
Citiţi şi: Ce este teoria stringurilor?
Traducere după Relativity QA de Mircea Ştefan Moldovan cu acordul editorului.
