Constelaţia Cygnus

Una dintre cele mai importante constelații de pe cerul nordului, Cygnus conține numeroase obiecte interesante. Privind toate stelele din constelație, este ușor de imaginat o lebădă cu aripile deschise, în zbor de-a lungul Căii Lactee.

Dar dacă privim doar stelele principale, cele mai strălucitoare, vom observa o formă de cruce. De altfel, numele popular al lui Cygnus este Crucea Nordului.

În nopțile senine, Calea Lactee apare ca o bandă de lumină difuză trecând prin Cygnus, împărțită în două de un nor de praf interstelar, cunoscut drept Riftul Cygnus.


Mitologie

În mitologia greacă, Cygnus a fost identificată cu mai multe legende despre lebădă. Într-o poveste, lebăda reprezintă deghizarea aleasă de Zeus pentru o aventură ilicită. Se spune că obiectul dorinței lui a fost o nimfă numită Nemesis sau, în versiunile populare, regina Leda a Spartei. După unirea ei cu Zeus, se spune că Leda a născut fie un ou, fie două, în funcție de varianta legendei, din care au ieșit Castor, Clytemnestra, Pollux și Elena din Troia. Pollux și Elena erau cunoscuți ca fii cu Zeus, iar Castor și Clytemnestra erau fii soțului Ledei, regele Tyndareus.

În altă istorisire, Cygnus este identificat cu Orfeu, eroul grec ce a fost asasinat de tracul Maenads pentru că a refuzat să-l idolatrizeze pe Dionis. După moarte, Orfeu a fost transformat în lebădă și așezat pe cer, lângă harpa sa (reprezentată de constelația vecină Lyra).

În cartea lui Ovidiu, Metamorfoze, apar trei oameni numiți Cycnus, care sunt transformați în lebede. Aceștia sunt regele Cycnus, fiul lui Ares, care l-a provocat pe Heracles la duel și a fost ucis, Cycnus, prietenul lui Phaeton și fiul muritor al zeului Soarelui, Helios, și Cycnus, fiul lui Poseidon, care a luptat în Războiul Troian de partea troienilor  și a fost omorât de Ahile.

Dintre aceștia, mitul lui Phaeton este adesea identificat cu lebăda. Conform legendei, Phaeton și Cycnus se întreceau cu carele lor de luptă pe cer, când s-au apropiat prea mult de Soare. Astfel, carele lor au luat foc și au căzut pe Pământ. În urma acelui incident, Cycus a supraviețuit însă a descoperit că prietenul său murise căzând în râul Eridan. Pentru că nu i-a putut recupera corpul, blocat pe fundul râului, Cycnus a făcut un pact cu Zeus – Cycnus ar primi corpul unei lebede dacă el ar trăi la fel de mult cât o lebădă. Acesta a acceptat. După ce Cycnus a fost transformat în lebădă, el a fost capabil să se scufunde în râu și să recupereze corpul lui Phaeton, pe care apoi l-a înmormântat adecvat. Acest sacrificiu i-a atras atenția lui Zeus, care l-a așezat pe Cycnus pe cer după moartea sa.

De asemenea, chinezii asociază constelația cu mitul “podului coțofenelor“ Que Qiao. În poveste, iubiții Niu Lang și Zhi Nu sunt separați de Zeița Raiului pentru că  Zhi Nu este o zână iar zânelor nu le este permis să fie cu un bărbat muritor. Când zeița află că cei doi se căsătoriseră în secret, ea o duce pe Zhi Nu în cer și creează un râu pentru a-i separa. Râul reprezintă Calea Lactee. Apoi, Niu Lang își ia cei doi copii și se duce la Zeța Raiului cerându-i să-I lase să fie împreună. Dar nici de această dată Zeița nu renunță la decizia de a-i ține separați. Astfel, o dată pe an, toate coțofenele din lume se adună pentru a-i ajuta pe cei doi, formând un pod peste râu. Constelația Cygnus reprezintă acest pod peste râu.


Stele

Cele cinci stele care formează Crucea Nordului sunt Deneb (Alpha Cygni), Delta Cygni, Albireo (Beta Cygni), Gienah (Epsilon Cygni) și Sadr (Gamma Cygni) plasată în centru.

Cea mai strălucitoare stea din Cygnus și a 19-a de pe cerul nopții, Deneb – Alfa (α) Cygni – se află în coada lebedei sau în partea de sus a crucii, în funcție de modul în care este vizualizată. Aceasta este o stea super-gigantă, extrem de luminoasă, localizată la mai mult de 3 000 de ani-lumină distanță, fiind cea mai îndepărtată stea de magnitudine 1. Având o magnitudine absolută de -7.0, Deneb este una dintre cele mai luminoase stele cunoscute. Este de aproximativ 60,000 de ori mai luminoasă decât Soarele și are o masă de 20 de ori cât acesta. De aceea, Deneb este una dintre cele mai mari stele albe cunoscute. Fuziunea hidrogenului din nucleul ei a încetat, urmând ca aceasta să explodeze ca o supernovă în următoarele milioane de ani.

De asemenea, Deneb este unul dintre colțurile Triunghiului de vară din emisfera nordică – o priveliște familiară pe cerul verii nordice și al iernii sudice – care este completat de Vega (din Lyra) și Altair (din Aquila). Dar ne-am afla pe Marte, Deneb ar fi steaua polară.

Gamma (γ) Cygni sau Sadr este localizată la intersecția Crucii Nordului. Numele ei tradițional, Sadr, provine din cuvântul arab şadr (”pieptul“). Este o stea de tip spectral F8 – o stea super-gigantă - și este aflată la aproximativ 1,800 de ani-lumină distanță de Pământ. Are o masă de 12 ori mai mare decât Soarele și un diametru cât 150 raze solare. Se estimează că Sadr are o vârstă de 12 milioane de ani iar, din cauza mărimii sale își consumă combustibilul nuclear foarte rapid.

Epsilon (ε) Cygni sau Gienah (”aripa“) este o stea portocalie de tip Ko III. Se află la 72.7 ani-lumină distanță, este de 62 de ori mai luminoasă decât Soarele și are o rază de 11 ori mai mare decât acesta. 

Rukh  sau delta (δ) Cygni este o stea triplă aflată la aproximativ 165 de ani-lumină distanță. Sistemul conține două stele foarte apropiate șu o a treia stea, puțin mai îndepărtată. Cea mai strălucitoare dintre acestea este o stea gigantă alb-albastră de tip spectral B9 III, care se află la sfârșitul vieții de stea din secvența principală. Companionul ei apropiat este o stea alb-galbenă de tip spectral F1 V, iar al treilea companion este o gigantă portocalie.

Ciocul lebedei (sau piciorul crucii) este marcat de o stea dublă, Beta (β) Cygni, cunoscută ca Albireo. Cele două stele componente sunt suficient de îndepărtate pentru a putea fi observate separate cu binoclul. Steaua mai strălucitoare, de magnitudine 3,1, este portocalie, iar cea mai slabă, de magnitudine 5,1, este albastră-verzuie. Sistemul se află la 380 de ani-lumină distanță de Pământ.

Zeta (ζ) Cygni este o stea galbenă de tip spectral G8III, aflată la 151 de ani-lumină distanță. Raza ei este de 14.7 ori cât cea a Soarelui și emite de 119 ori mai multă lumină decât acesta. Are o magnitudine aparentă de 3,2 și are un companion de magnitudine 12, posibil o pitică albă.

O pereche de stele, care poate fi observată cu un mic telescop este 61 Cygni, formată din două pitice portocalii de magnitudinea 5 și 6. Acestea orbitează una în jurul celeilalte o dată la 659 de ani. Sistemul 61 Cygni se află la doar 11.41 ani-lumină distanță de Sistemul Solar și este al 15-lea cel mai apropiat sistem de Pământ.

Cel mai strălucitor component al sistemului, 61 Cygni A, este a patra cea mai apropiată stea vizibilă cu ochiul liber, după Sirius din Canis Major, Epsilon Eridani din Eridanus și Procyon A din Canis Minor.

34 Cygni (P Cygni) este o stea variabilă de tip LBV (hipergigantă albastră luminoasă). Acestea sunt foarte rare și se găsesc numai în regiunile unde se formează stele în mod intens. Din cauza maselor și energiilor lor enorme, ele își epuizează combustibilul nuclear repede și explodează în supernove după doar câteva milioane de ani de la formare.

P Cygni se află la 6,000 de ani-lumină de Pământ și este una dintre cele mai luminoase stele descoperite în Calea Lactee.

16 Cygni este un sistem triplu de stele aflat la 70 de ani-lumină distanță de Pământ. Cele mai strălucitoare stele sunt două pitice galbene, asemănătoare Soarelui. Al treilea component al sistemului este o pitică roșie. În plus, a fost descoperită o planetă extra-solară ce parcurge o orbită excentrică în jurul uneia dintre cele două stele asemănătoare Soarelui, 16 Cygni B. Perioada sa de revoluție durează 799 de zile.


Obiecte Deep Sky

Un mare roi deschis de stele, M39, acoperă o zonă de pe cer la fel de mare ca o Lună plină, lângă granița constelației cu Lacerta. Conține în jur de 30 de membrii, aranjați într-o formă triunghiulară, cu o stea dublă în centru. Aceștia se află la 800 de ani-lumină distanță și sunt ușor de descoperit cu binoclul. În condiții bune, M39 este vizibil și cu ochiul liber. Se estimează că are o vârstă în jur de 200-300 milioane de ani.

În Cygnus se găsesc două nebuloase mari și remarcabile, deși nici una dintre ele nu este ușor de identificat. Norul strălucitor de gaz din nebuloasa America de Nord (NGC 7000), lângă Deneb, poate fi observat cu binoclul pe cerul senin al nopții, dar frumusețea lui este vizibilă numai în fotografii cu expunere mare sau în imagini CCD. Cealaltă este o nebuloasă difuză, plasată în aripa lebedei și numită nebuloasa Vălul. Este întinsă pe o regiune mai mare decât șase Luni pline și reprezintă restul unei stele ce a explodat într-o supernovă acum cinci mii de ani. De asemenea, aceasta se vede cel mai bine în fotografii, deși cea mai strălucitoare parte a ei – NGC 6992 – poate fi distinsă cu binoclul sau cu un mic telescop și devine mult mai clară dacă se adaugă filtre la telescop.

Mult mai mică, dar mai ușor de identificat, este Blinking Planetary (NGC 6826), pe cealaltă aripă a lebedei, cu un disc albastru-verzui la fel de mare ca Jupiter. Este cunoscută sub acest nume din caza unui efect ciudat – dacă un observator privește alternativ direct spre ea și apoi lângă ea, aceasta pare să clipească (blink).

Două obiecte de un considerabil interes astronomic din Cygnus se află dincolo de puterea de observație a astronomului amator. Cygnus A a fost prima radiogalaxie descoperită, aflată la 730 de milioane ani-lumină distanță și fiind rezultatul coliziunii a două galaxii. În spectrul vizibil, ea apare sub forma unei galaxii eliptice într-un mic roi. Este clasificată ca fiind o galaxie activă din cauza găurii negre supermasive centrale, care acrează materie, producând două jeturi de materie la poli. Interacțiunea acelor jeturi cu mediul interstelar creează loburi radio – sursa emisiilor radio.

Cygnus X-1, lângă Eta Cygni, este o sursă intensă de raze X, despre care se crede că este o gaură neagră, orbitând o super-gigantă albastră de magnitudine 9, vizibilă cu binoclul, din galaxia noastră. Are o masă de 8,7 ori mai mare decât cea a Soarelui și se află la 6,100 de ani-lumină distanță de Pământ.

Planete extrasolare

Mai multe exoplanete au fost descoperite în constelația Cygnus, printre care fiind  HAT-P-7b, HAT-P-11b, HD 185269 b, HD 187123 b și c, Gliese 777 b și c, și 16 Cygni Bb. Însă cea mai specială planetă este  Kepler 22b, despre care se crede că ar fi prima planetă “geamăn-al-Pământului” descoperită vreodată.  Se estimează că temperatura la suprafața acestei planete are o valoare de aproximativ 23⁰ C. În ianuarie 2010, s-a anunțat descoperirea a încă două planete în Cygnus -  Kepler-5b și Kepler-6b.