Ne continuăm periplul prin Univers, discutând astăzi pe scurt despre alte trei constelaţii: constelaţia Cepheus, constelaţia Leo şi constelaţia Leo Minor. Şi acestea au poveştilor lor venind din Antichitate, pe care vă invităm să le citiţi în continuare.
Cepheus
Având forma unei mitre de episcop, Cepheus nu este uşor de găsit pe cer, fiind flancat de soţia sa, Cassiopeia, şi de Draco, balaurul. Stelele lui principale au forma unui turn deformat sau a unei clopotniţe, deşi această constelaţie antică îl reprezintă, de fapt, pe regele mitologic Cepheus din Ethiopia, soţul reginei Cassiopeia şi tatăl Andromedei.
Cea mai cunoscută stea este Delta (δ) Cephei, de la care şi-au luat numele toate stelele variabile - cefeide. Aflată la mai puţin de 1 000 de ani-lumină distanţă faţă de Pământ, această gigantă galbenă variază între magnitudinile de 3,5 şi 4,4, la fiecare cinci zile şi nouă ore. Aceste schimbări pot fi urmărite cu ochiul liber. Delta (δ) Cephei este, de asemenea, o stea dublă, companionul ei alb-albăstrui, cu magnitudine de 6, fiind vizibil printr-un telescop mic.
O stea variabilă importantă de alt tip este Mu (μ) Cephei, o super-gigantă roşie, ce oscilează între magnitudinile de 3,4 şi 5,1, cam la doi ani. Este cunoscută ca "Steaua de Granat", datorită coloraţiei în roşu aprins. Ea se află la marginea unei nebuloase mari, dar palide, numită IC 1396. Nebuloasa este centrată pe o stea multiplă de magnitudine 6, Struve 2816.
Leo
La nord de ecuatorul ceresc se află o constelaţie a cărei figură seamănă cu un leu. Cinci stele, care marchează capul leului şi pieptul acestuia, formează "Secera", o figură de forma unui semn de întrebare inversat sau a unui cârlig. Este constelaţia Leo, care reprezintă leul mitic. Acesta locuia într-o peşteră lângă oraşul grecesc Nemeea şi obişnuia să terorizeze zona, ieşind la atac şi omorând localnici. În prima dintre cele 12 munci în căutarea nemuririi, Hercule a fost trimis de vărul său, Eurysteu, pentru a ucide acest leu. Hercule a descoperit că pielea leului era impenetrabilă la săgeţi, dar nu a cedat până nu s-a luptat cu el. A reuşit să îl ucidă prin strangulare. Apoi, pentru a-şi vesti victoria, el a folosit ghearele ascuţite ale animalului pentru a-i jupui pielea, pe care a purtat-o ca pe o pelerină.
La picioarele Secerei se află Regulus - Alfa (α) Leonis - stea dublă de magnitudine 1,4, companionul ei având o magnitudine de 8.
Altă stea dublă este Algieba sau Gamma (γ) Leonis, formată din componente de magnitudini 2,2 şi 3,5. Ambele stele sunt gigante portocalii şi orbitează una în jurul celeilalte, la aproximativ 600 de ani. Ele sunt vizibile printr-un telescop mic, apărând ca două puncte foarte apropiate portocalii, cu irizaţii aurii. O stea apropiată - 40 Leonis - nu are legătură cu ele.
Tot cu un telescop mic, poate fi văzută şi o pereche de galaxii spirale - M65 şi M66, poziţionate sub picioarele din spate ale leului. O pereche mai palidă de galaxii spirale - M95 şi M96, se află sub corpul leului, şi, la un grad distanţă de o altă galaxie eliptică - M105.
Zeta (ζ) Leonis este o stea triplă mare, formată dintr-o stea de magnitudine 3, cu câte un companion de magnitudine 6, la nord şi la sud. Toate cele trei stele sunt aflate la distanţe diferite de Pământ şi nu au legătură unele cu altele.
Leo Minor
La nord de Secera din Leo , pe cerul emisferei nordice, se află stelele palide din Leo Minor, care reprezintă puii de lei. Această constelaţie a fost introdusă în secolul XVII de astronomul polonez Johannes Hevelius.
În mod neobişnuit, Leo Minor nu are o stea Alfa. Acest lucru este rezultatul erorii astronomului englez, din secolul al XIX-lea, Francis Baily, care a dat literele greceşti stelelor din constelaţie. Când a făcut acest lucru, a uitat să dea o literă Bayer celei mai strălucitoare stele, 46 Leonis Minoris. Aceasta ar fi trebuit să fie înregistrată ca Alfa (α). În schimb, astronomul a etichetat a doua stea ca strălucire - Beta (β) Leonis Minoris.
Deşi Leo Minor nu conţine niciun obiect de interes pentru observatorii ce folosesc binoclul sau un telescop mic, Beta (β) este o stea dublă apropiată care poate fi observată separată cu un telescop cu o apertură foarte mare. Are o magnitudine de 4,2, iar stelele componente orbitează una în jurul alteia, la 37 de ani.
