Credit: VC
Când vorbim despre apă în sistemul solar, instinctiv ne gândim la Terra, cu oceanele sale care acoperă peste 70% din suprafață. Totuși, datele furnizate de misiunile NASA și de alte programe dedicate cercetării apei din sistemul solar arată că planeta noastră este departe de a fi corpul cel mai bogat în apă. Sub crustele înghețate ale unor sateliți ai planetelor gigante se ascund oceane uriașe, uneori de câteva ori mai mari decât cele terestre.
Ganymede, cel mai mare satelit al lui Jupiter, deține recordul absolut: aproximativ 11,4 miliarde km³ de apă lichidă în oceanul său subglacial, la care se adaugă alți 8,4 miliarde km³ de gheață. Prin comparație, toate oceanele terestre însumează doar 1,338 miliarde km³.
Europa și Titan completează acest clasament al „lumilor acvatice”, fiecare depășind semnificativ Pământul în volume totale de apă.
Această abundență de apă extra-terestră schimbă modul în care definim habitabilitatea. Dacă până nu demult zonele considerate promițătoare pentru viață erau cele situate în jurul unei stele, la distanțe ce permit existența apei lichide la suprafață, astăzi știm că viața poate avea condiții favorabile și în interiorul unor corpuri înghețate, încălzite de interacțiuni gravitaționale și procese geologice interne. Misiunile Europa Clipper și Dragonfly vor oferi date esențiale în acest sens.
Detectarea apei în adâncul acestor lumi se bazează pe tehnici precum analiza câmpului gravitațional, radare sau spectroscopie.
Misiunile Galileo și Cassini au oferit dovezi convingătoare pentru oceanele de sub crustele lui Europa și Titan. Astăzi, cercetătorii extind aceste metode și la exoplanete, căutând semnături infraroșii ale norilor sau oceanelor de apă.
În acest context, Pământul nu mai reprezintă epicentrul apei din sistemul solar, ci doar unul dintre numeroasele corpuri unde aceasta se găsește în cantități importante. Această repoziționare conceptuală deschide noi direcții în căutarea vieții și sugerează că multe „lumi oceanice” încă își așteaptă explorarea.
Compararea volumelor de apă din sistemul solar:
Pământ – ocean: 1,338 miliarde km³ | apă dulce de suprafață: 0,000105 miliarde km³ | gheață (ghețari + permafrost): 0,024364 miliarde km³ | apă subterană: 0,0234 miliarde km³
Lună – gheață polară: 0,000002 miliarde km³
Mercur – gheață polară: 0,00006 miliarde km³
Marte – gheață: 0,005 miliarde km³
Europa – ocean: 2,88 miliarde km³ | gheață: 0,6 miliarde km³
Titan – ocean: 3,9 miliarde km³ | Titan – gheață: 4,1 miliarde km³
Ganymede – ocean: 11,4 miliarde km³ | gheață: 8,4 miliarde km³
Terra
Pământul are un diametru de aproximativ 12.742 km și este singura planetă cunoscută unde apa se găsește simultan în stare solidă, lichidă și gazoasă la suprafață. Oceanele acoperă circa 70% din planetă, însumând 1,338 miliarde km³ de apă. Deși impresia vizuală îl prezintă drept un corp foarte „bogat în apă”, în realitate volumul total este modest în comparație cu rezervele subglaciale ale unor sateliți ai planetelor gigante.
> Citește și: Câtă apă este pe Terra
Luna
Luna are un diametru de 3.474 km, adică aproximativ un sfert din cel al Pământului. Rezervele sale de apă sunt extrem de mici, câteva miliardimi din volumul terestru, sub formă de gheață prinsă în craterele polare permanent umbrite. Deși cantitatea este redusă, prezența apei este importantă pentru explorarea viitoare.
Mercur
Mercur măsoară 4.879 km în diametru, fiind cea mai mică planetă a sistemului solar. Deși se află foarte aproape de Soare, are depozite minuscule de gheață în craterele polare care nu primesc lumină directă. Aceste regiuni extrem de reci permit acumularea unor volume reduse de apă înghețată.
Marte
Planeta Marte are 6.779 km în diametru, aproximativ jumătate din Terra. Apa cunoscută se găsește în principal sub formă de gheață la poli și în solul înghețat. Volumul total actual este modest, însă planeta ar fi avut oceane vaste în trecut, fapt care o menține în topul priorităților pentru studiul habitabilității.
Europa
Europa, satelit al lui Jupiter, are un diametru de 3.121 km, puțin mai mic decât Luna. Sub o crustă de gheață groasă de circa 15–25 km se află un ocean global estimat la 2,88 miliarde km³. Interacțiunile de maree cu Jupiter mențin apa în stare lichidă, iar abundența acesteia face din Europa una dintre cele mai promițătoare lumi pentru viață.
Titan
Titan, cel mai mare satelit al lui Saturn, măsoară 5.150 km în diametru, depășind Luna și fiind comparabil cu planeta Mercur. Are o atmosferă densă, bogată în azot, și prezintă lacuri de hidrocarburi la suprafață. În interior, sub o crustă înghețată, se află un ocean estimat la aproape 4 miliarde km³. Structura internă complexă îl transformă într-un obiect-cheie pentru astrobiologie.
Ganymede
Ganymede, cu 5.268 km în diametru, este cel mai mare satelit din sistemul solar. Este mai mare chiar decât planeta Mercur. Interiorul său găzduiește un ocean multiplu stratificat, cu un volum lichid de peste 11 miliarde km³. Câmpul magnetic propriu și structura internă complexă îl fac un candidat important pentru explorările viitoare.
> Citește și: Sistemul solar la scară
Sursa (informații, parțial, și imagine): VC
