De câte ori vi s-a întâmplat să aşteptaţi în faţa monitorului deschiderea unei aplicaţii? De câte ori aţi avut impresia că PC-ul a început să se mişte mai greu şi să “nu mai fie ca la început”? Probabil că de suficiente ori încât să devină enervant. Iată câteva soluţii...
Ce poate fi făcut? Există două moduri în care se poate rezolva această problemă: fie hardware, fie software.
Metoda software
Din punct de vedere software se recomandă folosirea programelor de mentenanţă măcar o dată pe lună, incluzând aici defragmentarea, ştergerea fişierelor temporare, scanarea cu un antivirus şi curăţarea regiştrilor.
Defragmentarea
Defragmentarea se ocupă cu inversarea procesului de fragmentare. Pentru a înţelege ce se întâmplă, imaginaţi-vă că aveţi un dulap cu rafturi şi diferite cutii. Dulapul este dispozitivul de stocare, iar cutiile sunt fişierele care, atunci când sunt salvate, trebuie aşezate pe rafturi. Totul pare simplu: le etichetaţi şi le aşezaţi ordonat una lângă alta.
Prima problemă de care vă veţi lovi este dimensiunea variabilă a cutiilor; veţi vedea că vor rămâne mici spaţii neocupate. A doua problemă este scoaterea şi adăugarea de cutii noi: să presupunem că la un moment dat ştergeţi un fişier mediu ca mărime echivalând cu aruncarea unei cutii de pe un raft. Ulterior veţi adăuga o altă cutie mai mică ce încape în locul eliberat, dar veţi observa apariţia unui nou spaţiu neutilizat care iniţial aparţinea cutiei mai mari. Dar ce se întâmplă când noua cutie va fi mai mare decât cea veche? O puteţi aşeza pe alt raft sau puteţi muta conţinutul ei în mai multe cutii mici care îşi găsesc cu uşurinţă loc printre celelalte.
Totuşi trebuie să ţineţi cont de fiecare dintre acestea pentru că accesarea fişierului înseamnă scoaterea tuturor cutiilor în care se află conţinutul şi apoi reaşezarea lor. Acelaşi lucru se întâmplă şi atunci când un fişier depăşeşte spaţiul care i-a fost alocat iniţial. Fragmentarea fişierelor are rolul de a economisi pe cât posibil spaţiul rămas liber, dar se traduce în pierdere de timp.
Defragmentarea înseamnă punerea conţinutului în cutii suficient de încăpătoare şi reaşezarea lor eficientă în raft, astfel încât la următoarea utilizare totul să fie mai simplu. Fragmentarea şi defragmentarea depind de sistemul de fişiere cu care a fost formatată partiţia respectivă (NTFS, FAT32, Ext3, Ext4 etc).
Fişierele temporare
Fişierele temporare sunt fişiere create în urma rulării anumitor aplicaţii, nu prezintă niciun interes pentru utilizatori şi de multe ori nici nu ştiţi de existenţa lor. Acestea pot fi un cookie, o imagine de pe un site accesat, un filmuleţ flash pe care îl vizionaţi online sau un proiect audio înainte de a fi salvat ca mp3. Fără aceste fişiere aplicaţiile ar funcţiona mult mai lent sau chiar deloc. Ştergerea lor ar trebui realizată tot de aplicaţia care le-a creat, dar acesta nu e întotdeauna cazul. De aceea trebuie folosite utilitare care caută aceste fişiere şi le elimină. Problema este depistarea acestor fişiere pentru că nu toate au extensia .tmp rezultând câteodată în ştergerea unor fişiere de care este nevoie. În general voi sunteţi cei care trebuie să selectaţi ce aruncaţi şi ce păstraţi.
Scanarea şi dezinfectarea
Scanarea şi dezinfectarea fişierelor cu un antivirus înseamnă căutarea posibilelor virusuri şi eliminarea lor. Indiferent dacă există sau nu, e bine să găsiţi timpul necesar pentru efectuarea procedurii. Dezavantajul în toată această poveste este diversitatea virusurilor care fac programele specializate să nu le poată bloca sau elimina întotdeauna.
Registrul (Registry)
Registrul este o bază de date a sistemului de operare în care sunt păstrate anumite configuraţii şi parametri de funcţionare a computerului. Majoritatea programelor instalate vor necesita înregistrarea unor informaţii în această bază ducând la creşterea dimensiunii. Problemele existente aici sunt aceleaşi ca la fişierele temporare: dezinstalarea aplicaţiilor nu asigură întotdeauna ştergerea informaţiilor de care nu mai e nevoie, iar utilitarele dedicate pot face greşeli în selectarea lor. Există aici un dezavantaj şi mai mare: ştergerea înregistrărilor presupune “tăierea lor de pe listă”, dar nu şi eliminarea efectivă. De aceea dimensiunea registrului, care iniţial este de 27 MB, poate depăşi chiar şi 300 MB îngreunând accesul sistemului de operare.
În ciuda acestor activităţi de mentenanţă şi a timpului pierdut, este nevoie de reinstalare (sistem de operare, drivere, aplicaţii) pentru recâştigarea performanţei iniţiale a computerului. Astfel partiţia va fi reformatată, registrul va conţine doar informaţiile necesare iar existenţa virusurilor şi fişierelor inutile va fi eliminată.
Metoda hardware
Al doilea mod prin care se poate mări performanţa calculatorului este upgrade-ul hardware ce poate însemna adăugarea unor componente, înlocuirea celor existente sau chiar achiziţia unui nou computer. Motivul logic pentru un upgrade poate fi extinderea funcţionalităţii (ex: adăugarea unui cititor de card-uri), creşterea performanţei (ex: schimbarea sau adăugarea de RAM) sau o reparaţie (ex: înlocuirea unui hard disk care a cedat).
Dintre acestea trei mă voi opri asupra creşterii performanţei. De ce aţi vrea să creşteţi performanţa? Probabil aţi cumpărat un sistem mediu din cauza bugetului disponibil la acea dată, iar acum vreţi să-l faceţi mai puternic. De alte ori programele nou instalate au nevoie de mai multe resurse decât cele oferite de configuraţia hardware actuală. Totuşi scăderea performanţei în urma utilizării nu mi se pare un motiv logic pentru upgrade. Am explicat mai devreme ce se întâmplă după o perioadă mai lungă de funcţionare. De asemenea şi componentele hardware au nevoie de mentenanţă. Eliminarea prafului ce poate duce la supra-încălzire sau întreruperea unor contacte electrice, ungerea ventilatoarelor care au început să fie prea zgomotoase sau înlocuirea condensatorilor umflaţi trebuie făcute dacă se doreşte prelungirea duratei de funcţionare.
Aceste lucruri sunt inevitabile. Totuşi am întâlnit oameni care vroiau să-şi arunce sistemul şi să-şi cumpere altul pentru că devenise prea lent. Reinstalarea a rezolvat problema performanţei, dar nu şi modul de abordare a situaţiei. De cele mai multe ori nu componentele sunt responsabile, ci sistemul de operare.
Am văzut cazuri când computere noi au fost cumpărate cu tot cu sistem de operare preinstalat, iar posesorii lor erau dezamăgiţi de performaţă. Când a fost vorba de Windows Vista sau Windows 7, un downgrade la XP a făcut minuni, dar sunt persoane care s-au săturat de el sau îl consideră prea vechi (aproape 10 ani). Acelea sunt momente în care încep să se gândească la un Macintosh: interfaţa sistemului de operare este strălucitoare, sistemul arată superb, este performant şi imun la virusurile pentru Windows. E adevărat că există mai puţine aplicaţii disponibile, dar situaţia se schimbă odată cu trecerea timpului. Chiar şi aşa, alternativa de la Apple costă mai mult decât un echipament de reţea ce poate deservi un birou întreg! Deci nu oricine îşi poate permite unul.
Sistemul de operare open-source LINUX
În titlu vorbeam de mărirea performanţei PC-ului fără a scoate un ban din buzunar. Sunt sigur că aţi auzit de Linux, dar probabil nu ştiţi exact care sunt avantajele acestuia. Linux e un sistem de operare gratuit, performant, are efecte vizuale foarte plăcute şi este compatibil cu aproape toate componentele hardware existente.
Linux face defragmentarea în timp real, nu foloseşte un registru pentru păstrarea informaţiilor vitale, este imun la virusurile pentru Windows, iar fişierele temporare sunt păstrate în directoare create special. Linux oferă ceva unic în comparaţie cu alternativele comerciale: libertatea de a-l folosi, libertatea de a-l modifica şi libertatea de a alege.
Puteţi alege una din cele peste 100 de distribuţii existente, puteţi alege între diferitele interfeţe grafice disponibile, puteţi alege din multitudinea de aplicaţii păstrate pe servere dedicate şi, desigur, puteţi alege să refolosiţi computerul pe care aţi început să-l consideraţi prea vechi din cauza Windows-ului.
E bine de ştiut că pe un singur hard-disk se pot instala mai multe sisteme de operare independente şi că se poate comuta între acestea în momentul pornirii. Există nenumărate site-uri foarte bine realizate care vă pot oferi informaţii despre variantele disponibile, instalare şi utilizare. Tot ce trebuie să faceţi este să căutaţi.
În final, decizia de a folosi un sistem sau altul vă aparţine în totalitate, însă cele mai bune decizii se pot lua atunci când se cunosc alternativele.
