Amintiri falseO amintire falsă este pentru posesorul ei ca o amintire a unei experienţe reale, dar de fapt ea reprezintă o construcţie a minţii. Amintirile false sunt prolifice, deoarece procesul de memorare este un proces inerent activ şi reconstructiv.

 

 

 

Din această cauză, memoria umană este foarte imperfectă şi înclinată spre distorsiune. Acest lucru sună rău. Totuşi, într-un articol, Mark Howe şi colegii săi au arătat în ce mod predispoziţia noastră pentru amintiri false poate fi avantajoasă.

Echipa lui Howe a cercetat în mod specific concepţia conform căreia amintirile false pot fi avantajoase, deoarece ele reflectă activarea conceptelor şi a ideilor relaţionate cu o experienţă anterioară, care poate contribui la rezolvarea problemelor viitoare. Inteligentul experiment al lui Howe sugerează că acesta este în special cazul amintirilor care se referă la pericol şi supravieţuire.

Treizeci de adulţi şi treizeci de copii au citit liste de câte 10 cuvinte, pe rând, iar apoi au încercat să şi le amintească. Fiecare listă conţinea cuvinte care erau toate legate de acelaşi subiect. Subiectele erau fie neutre, precum “hârtie” sau “o masă”, fie relaţionate cu o temă referitoare la supravieţuire, precum “foc” sau “moarte”.

De obicei, când o persoană încearcă să-şi amintească o listă de cuvinte, toate fiind legate de acelaşi subiect, ele (cuvintele) vor genera unul sau mai multe cuvinte care să se potrivească cu subiectul, dar care de fapt nu au fost niciodată văzute pe listă - un fel de amintiri false. Această posibilitate a fost importantă pentru următoarea etapă a experimentului.

După citirea şi amintirea unor liste de câte 4 cuvinte, participanţii adulţi şi copiii au completat o serie de puzzle-uri a câte 8 cuvinte, cunoscută drept “testul asocierilor abstracte”. Sunt prezentate 3 cuvinte, iar provocarea este să numeşti al 4-lea cuvânt care poate fi asociat în mod semnificativ cu cele 3. Un exemplu ar putea fi “balansoar, volan, înalt” cu soluţia corectă “scaun”.



Avantajul a fost că soluţia pentru jumătate din puzzle-uri a fost puternic relaţionată cu tema unei liste anterioare de cuvinte. Este important de menţionat că Howe şi colegii lui au descoperit că adulţii şi copiii au fost mai buni la rezolvarea unui puzzle de cuvinte dacă deţineau de mai devreme o amintire falsă relaţionată cu soluţia relevantă. Chiar mai mult, acest efect era mai puternic pentru cuvinte relaţionate cu supravieţuirea, sugerând cât de adaptativ ar putea fi acest proces, având adânci rădăcini evolutive.

Iată un exemplu prin intermediul căruia vei putea să vezi cum a funcţionat acest proces. Una dintre listele de cuvinte relaţionate cu tema supravieţuirii a inclus aceste 10 cuvinte: vâlvătaie, flacără, infern, torţă, scop, fum, dragon, buştean, arde, pereche. Când unii dintre participanţi au încercat să-şi amintească lista, ei au inclus cuvântul “foc” - o amintire falsă, întrucât foc nu se afla în listă. Ulterior, unii participanţi au avut tendinţa de a obţine rezultate mai bune la următorul puzzle de asocieri abstracte – cracare, zbor, luptător, la care răspunsul corect este foc.

Cu alte cuvinte, atunci când amintirile noastre răspândesc concepte relaţionate cu ele, acest lucru poate conduce la formarea amintirilor false – lucru pe care de obicei îl considerăm o imperfecţiune – dar, de fapt, astfel de amintiri false ne pot ajuta în rezolvarea viitoarelor probleme despre un subiect înrudit. Iar acest lucru pare să se întâmple mai ales când subiectul este legat de supravieţuire: participanţii şi-au amintit mai precis şi mai multe amintiri false din lista de cuvinte relaţionate cu supravieţuirea, iar aceste amintiri false legate de subiectul supravieţuirii le-au fost mai folositoare decât amintirile false care aveau legătură cu un subiect neutru, pentru rezolvarea ulterioară a puzzle-urilor relaţionate cu tema supravieţuirii. Acest lucru sugerează că amintirile despre subiectul relaţionat cu supravieţuirea tind să fie interconectate îndeosebi cu idei asemănătoare.

În final, aici este exemplul pe care Howe şi colegii săi l-au dat pentru a ilustra modul în care memoriile false s-ar putea dovedi folositoare într-o situaţie de supravieţuire în viaţa reală:

“...persoana care îşi aminteşte (greşit) că a văzut un prădător în timp ce căuta mâncare ar putea să fie mai precaută la întoarcerea ei în aceeaşi zonă pentru a aduna mai multă mâncare, decât persoana care îşi aminteşte cu exactitate că numai urme (ex., fecale, miros) ale prădătorului au fost prezente la o vizită anterioară. Faptul că amintirile false sunt o consecinţă inevitabilă a unui sistem mnezic puternic reconstructiv nu le face să fie evitate. Pe de altă parte, la fel ca multe lucruri, iluziile memoriei nu sunt nici bune, nici rele în sine. Ceea ce determină dacă ele au o consecinţă pozitivă sau negativă depinde numai de modul în care acestea ne vor folosi mai târziu.”

Traducere de Andra Coman după false-memories-have-upside.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.