Studiu comparativ privind gândirea zeilor

O explicaţie a ubicuităţii religiei este aceea că a permis o cooperare avantajoasă între strămoşii noştri. Mintea umană dezvoltă uşor credinţe în entităţi care ne veghează, de tipul zeilor, iar aceste credinţe înlesnesc dezvoltarea unui comportament moral, cooperant.

Există însă o problemă cu această explicaţie: cum se face că unele religii nu cred într-o zeitate centrală sau în mai mulţi zei cu preocupări morale? Benjamin Purzycki ar putea să deţină răspunsul. El argumentează că există o diferenţă între credinţele religioase explicite, formale şi intuiţiile religioase ale oamenilor. El consideră că, până şi în cadrul religiilor care declară că zeii lor nu sunt preocupaţi de comportamentul uman moral, există o prejudecată automată conform căreia aceşti zei ştiu despre şi le pasă de comportamentul interpersonal dintre oameni.

Pentru a verifica această teorie a prejudecăţii moralizante, Purzycki a coordonat ceea ce noi numim ”primul studiu comparativ sistematic privind gândirea zeilor”. În acest sens, a intervievat 88 de credincioşi creştini de la Universitatea Connecticut (inclusiv 60 catolici, 14 protestanţi) şi 88 etnici tuvieni ce trăiesc în Siberia de sud.

Conform învăţăturilor religiei proprii, creştinii au declarat iniţial că zeul lor ştie tot. Însă, atunci când au evaluat cunoaşterea lui Dumnezeu în cazul concret a 50 de probleme morale şi non-morale (de exemplu,” Dumnezeu ştie dacă am ajutat pe cineva”, ”... ştie ce este sub patul meu”), ei au dovedit o prejudecată evidentă conform căreia Dumnezeu este mai atotştiutor în privinţa şi mai preocupat de aspectele morale decât de cele non-morale.” În acelaşi interviu, studenţii au afirmat atât că Dumnezeu este atotştiutor, cât şi că ştie informaţiile de natură morală mai bine decât pe cele de natură non-morală”, spune Purzycki.

Contradicţii similare s-au regăsit şi în răspunsurile mai diverse ale tuvienilor. Religia lor înglobează elemente budiste, şamaniste şi totemiste alături de alte influenţe. Ei cred în existenţa lui Cher eezi, maeştri ai spiritului ce iau diverse forme – inclusiv o femeie pe un cal; un taur; şi o marmotă mică – ce supraveghează resursele naturale din anumite regiuni. Învăţăturile explicite ale tuvienilor stabilesc faptul că Cher eezi nu sunt preocupaţi de comportamentul moral interpersonal al oamenilor. Însă, întrebaţi cum evaluează nivelul de cunoaştere al zeităţilor în ceea ce priveşte 50 de situaţii concrete, tuvienii au dovedit o prejudecată constantă, stabilind că preocuparea şi cunoaşterea lor în ce priveşte faptele morale este mai mare decât cunoaşterea şi interesul acestora pentru aspecte non-morale.

Aceasta a fost concluzia chiar şi atunci când analiza s-a rezumat la acei tuvieni care nu au numit nici măcar un singur comportament interpersonal când li s-a cerut la începutul interviului să numească aspecte care le fac plăcere sau le mânie pe zeităţile lor. Pe de altă parte, în acord cu învăţăturile lor, răspunsurile tuvienilor la interviu au fost influenţate de geografie – au spus că zeii ştiu şi le pasă mai mult de comportamentul moral din zona geografică relevantă pentru ei.

”În ciuda diversităţii religiilor şi modelelor culturale ale lumii, comportamentul social interpersonal este o constantă esenţială în cunoaşterea religioasă”, spune Purzycki. ”...Aşa cum astfel de sisteme religioase din întreaga lume pot fi, cu adevărat, esenţiale pentru reglementarea şi monitorizarea comportamentului social interpersonal indiferent dacă preocuparea morală este sau nu explicit atribuită zeilor”.

Deşi constatările lui Purzycki sunt în acord cu ideea că, indiferent de învăţături, oamenii religioşi văd implicit toţi zeii ca fiind preocupaţi de felul în care ne comportăm, el se întreabă cu privire la procesele care determină ca aceste preocupări să fie explicite în unele din învăţăturile religioase. Un posibil răspuns, crede el, este că ”pe măsură ce societăţile devin mai complexe, iar comportamentul individual mai uşor de ascuns faţă de alţii, conceptul de zei omniscienţi înalt moralizatori poate deveni nu doar mai uşor de promulgat, dar şi mai proeminent în minţile individuale”.