Multora dintre noi ne place să ascultăm muzică în timp ce lucrăm. A devenit un ritual, alături de cafeaua din cana noastră preferată. Ultimele cercetări sugerează că acesta nu ar fi totuşi un lucru rău. Un nou studiu aduce însă şi câteva precizări suplimentare.
Studiile de laborator au demonstrat că oamenii care ascultă muzica pe care o preferă, în general se descurcă mai bine la sarcinile mentale îndeplinite după aceea, un efect care a fost atribuit stimulării stării de spirit.
Dar efectul muzicii de fundal pe care o ascultăm în timpul unei activităţi mai asemănătoare cu ceea ce facem în viaţa reală? Acesta este mai puţin studiat. Literatura tradiţională de specialitate referitoare la stimularea stării de spirit ar spune, de asemenea, că este benefic mai ales dacă muzica este pe gustul ascultătorului.
Cu toate acestea, există un alt domeniu de cercetare, cunoscut sub numele de „Efectul sunetului irelevant”, care vorbeşte despre modul în care sunetele de fundal pot interfera cu memoria pe termen scurt a listelor ordonate, ceea ce ar fi un lucru rău pentru îndeplinirea mai multor sarcini. Studiile arată că distragerea atenţiei este mai mare atunci când sunetul este mult mai variat acustic - precum tipicul cântec pop.
Plecând de la acest lucru, Nick Perham şi Martinne Sykora au făcut predicţii contraintuitive: muzica de fundal preferată, prin comparaţie cu muzica nu atât de agreată, va fi mai în detrimentul memoriei de lucru, câtă vreme are mai multe variaţii acustice.
Douăzeci şi cinci de studenţi au fost testaţi în ceea ce priveşte abilitatea de a-şi aminti, fiindu-le prezentate şiruri de opt consoane pe care trebuiau să le repete apoi în ordinea corectă. Cea mai bună performanţă a fost obţinută în mediul de linişte, însă constatarea importantă este că performanţa participanţilor a fost slabă atunci când au terminat de îndeplinit sarcina ascultând la căşti un cântec care le plăcea ("From Paris to Berlin" - Infernal), comparativ cu un cântec care nu le plăcea (melodii cum ar fi "Acid Bath" a trupei Repulsion). În cazul în care vă întrebaţi, participanţii cărora le plăcea Repulsion au fost excluşi din studiu.
Cercetătorii au explicat că muzica cu tempo rapid bazată pe ghitară a celor de la Repulsion, e ca „o cacofonie de sunete, în care este dificil de identificat fragmentarea sunetelor individual”. Acest lucru înseamnă că are mai puţine variaţii acustice de la un moment la altul, ceea ce explică de ce, chiar dacă nu plăcea, a avut un efect mai puţin dăunător faţă de cântecul pop al celor de la Infernal.
Perham şi Sykora au spus că rezultatele lor au fost „aparent incompatibile cu literatura de specialitate referitoare la starea de spirit şi la gradul de receptivitate la stimuli, dar sunt în concordanţă cu explicaţia oferită de efectul sunetului irelevant.”
Un amănunt suplimentar şi interesant al studiului este lipsa de conştientizare a participanţilor cu privire la gradul în care le-a fost distrasă atenţia în funcţie de fiecare gen de muzică ascultat. Când li s-a cerut să judece propria performanţă, aceştia au determinat în mod corect faptul că memoria lor a fost mult mai precisă în mediul liniştit, dar nu şi-au dat seama că performanţa lor a fost mai slabă în timp ce au ascultat muzica preferată.
Deci, data viitoare când mai sunteţi deranjaţi de muzica neplăcută a altcuiva, vă puteţi consola cu faptul că zgomotul acesteia, faţă de propria alegere, ar putea dăuna mai puţin performanţelor dumneavoastră în muncă.
Traducere de Ana Mitran după music-we-like-is-more-distracting-than, cu acordul autorului.
