Psihologia se îndepărtează de o viziune asupra creierului care asociază funcţiile anumitor regiuni cerebrale. Cercetătorii privesc acum creierul ca fiind alcătuit din reţele flexibile, în cadrul cărora diverse regiuni sunt activate în funcţie de fiecare sarcină.
În sprijinul acestei ipoteze vine şi o recunoaştere din ce în ce mai mare a abilităţii creierului de a se adapta la ”avarii”, chiar şi la maturitate – o trăsătură cunoscută drept plasticitate. Aceste perspective sunt cuprinse într-un nou studiu de caz clinic care analizează recuperarea funcţiei limbajului în cazul unui om cunoscut ca ”FV”. Acestuia i s-a îndepărtat o tumoare dintr-o zonă relativ mare a creierului, inclusiv ”aria lui Broca”, considerată încă din secolul al nouăsprezecelea ca fiind un centru neural vital pentru vorbire.
Aria lui Broca a fost denumită după chirurgul francez Paul Broca în onoarea muncii sale în cazul unui pacient care, după ce a suferit leziuni la nivelul părţii posterioare a lobului său frontal stâng, a pierdut abilitatea de a vorbi, cu excepţia capacităţii de a pronunţa silaba ”tan”, de unde i s-a şi tras porecla de ”Tan tan”. Capacitatea de înţelegere a bărbatului rămăsese, totuşi, intactă, conducând la populara concluzie că aria lui Broca este importantă pentru abilitatea de a vorbi, dar nu şi pentru înţelegere.
Monique Plaza şi colegii ei au testat riguros abilităţile de limbaj ale lui FV înainte, în timpul şi după ce tumoarea acestuia a fost îndepărtată chirurgical. Important este că, în afară de testele neuropsihologice standard, cercetătorii au mai introdus şi o sarcină narativă care îi cerea lui FV să spună povestea descrisă într-o carte ilustrată pentru copii – un test despre care cercetătorii au spus că detectează deficienţe neidentificate de alte măsurători standard.
Cercetătorii au descoperit că tumoarea lui FV şi îndepărtarea acesteia nu au condus la deficienţe grave la nivelul limbajului, aşa cum ar fi fost de aşteptat dacă ne bazam pe o abordare tradiţională a localizării în ceea ce priveşte funcţiile cerebrale. Datorită faptului că tumoarea crescuse încet, cercetătorii au spus că alte regiuni ale creierului lui FV (inclusiv cortexul premotor şi capul nucleului caudat), adiacente ariei lui Broca, preluaseră funcţiile de limbaj. FV a prezentat nişte deficienţe previzibile în urma operaţiei, însă şi-a recuperat rapid majoritatea abilităţilor ce ţineau de vorbire.
Totuşi, sarcina narativă a scos la iveală nişte deficienţe curioase şi subtile pe care creierul lui FV nu reuşise să le elimine cu ajutorul regiunilor cerebrale adiacente. Acestea includeau inabilitatea de a reprezenta vorbirea din cadrul vorbirii – mai exact, FV părea să nu fie capabil să vorbească despre cele spuse de alţi oameni.
Cercetătorii au spus: ”Cazul prezent confirmă relevanţa abordărilor ”conecţioniste” (ale limbajului) pe baza studierii tumorilor cu dezvoltare lentă, ceea ce demonstrează că mecanismele compensatorii intră în acţiune înainte de operaţie, ca reacţie la infiltrarea tumorii, şi se consolidează în timpul şi după intervenţiile chirurgicale.”
Traducere după: Speaking without Broca's area, cu acordul autorului.
Traducerea: Ana Cristina Dumitrache
