Forţaţi fiind să ne aşteptăm timp de 15 minute bagajele în aeroport, cei mai mulţi dintre noi ne vom simţi deranjaţi şi iritaţi de acest lucru. Însă dacă am petrece aceleaşi 15 minute mergând spre secţiunea destinată bagajelor, am fi mult mai fericiţi.
Acest fapt a fost constatat de Christopher Hsee şi colegii săi, care spun că suntem mai binedispuşi dacă suntem ocupaţi, dar din păcate fiinţa noastră interioară tinde spre lenevire. În afara cazurilor când avem un motiv pentru a fi activi, alegem să nu facem nimic, o trăsătură evolutivă menită să ne ajute să ne conservăm energia.
Iată spre exemplu primul studiu al lui Hsee. Echipa lui a oferit unui număr de 98 de studenţi posibilitatea de a alege între a duce un chestionar completat într-un loc aflat la distanţă de 15 minute de mers sau să îl ducă doar în încăperea alătură, apoi să aştepte 15 minute. Drept recompensă, în fiecare din cele două situaţii se oferea fie acelaşi, fie sortimente diferite de batoane de ciocolată.
Dacă acelaşi fel de ciocolată era oferit în ambele situaţii, atunci majoritatea studenţilor, 68%, a ales opţiunea pasivă, ducând chestionarul doar în încăperea alăturată. Prin contrast, dacă în cele două situaţii erau oferite tipuri diferite de batoane de ciocolată (de pildă, alb vs. negru), atunci majoritatea, 59%, a ales opţiunea mai îndepărtată, care să-i ţină mai ocupaţi. Aşa s-a întâmplat chiar dacă ambele tipuri de ciocolată erau la fel de apetisante şi chiar dacă proporţia de batoane alb/negru era echilibrată. Cu alte cuvinte, instinctul studenţilor tindea spre lâncezeală, dar dacă li se oferea o scuză pentru a merge mai mult, cei mai mulţi au ales această variantă. De notat că atunci când erau întrebaţi după experiment, studenţii care au ales plimbarea au spus că s-au simţit semnificativ mai fericiţi decât cei leneşi, ceea ce corespunde cu teoria lui Hsee că suntem mai fericiţi ocupaţi (o reluare a studiului, în care participanţii erau orientaţi fără drept de alegere spre variantele ocupat/leneş, a condus la aceleaşi rezultate).
Într-o altă versiune a primului său studiu, studenţii puşi să evalueze o brăţară au avut opţiunea fie de a petrece 15 minute stând şi nefăcând nimic, fie de a dezasambla brăţara şi de a o reconstrui la loc. Acelora cărora li s-a dat opţiunea de a o reconstrui au ales în marea lor majoritatea să stea, ceea ce se potriveşte cu instinctul nostru spre trândăveală. În contrast cu aceştia, acelora cărora li s-a spus că pot reasambla brăţară sub o a doua formă, dar la fel de atractivă ca design şi, de asemenea, utilizabilă, au avut tendinţa de a răspunde provocării - din nou, o scuză, oricât de superficială, pentru a ne angaja într-o activitate se pare că este tot ce ne trebuie pentru a fi stimulaţi. Ca şi înainte, aceia care au petrecut 15 minute fiind ocupaţi cu sarcina reasamblării brăţării, au raportat stări mai plăcute decât cei care au stat degeaba.
Având în vedere că suntem mai fericiţi dacă avem o ocupaţie, dar totuşi tindem să lenevim, echipa lui Hsee spune că ceea ce ei numesc “activitate inutilă” necesită încurajare (această aşa-numită "activitate inutilă" desemnând o sarcină de executat care nu are alt scop decât acela de a preveni statul degeaba). O asemenea activitate este mai realistă decât o stare de activitate continuă constructivă şi mai puţin dăunătoare decât o "aglomeraţie" cu treburile distructivă.
Cercetătorii continuă să susţină că, din păcate, majoritatea oamenilor nu sunt tentaţi de ocupaţii inutile, astfel că abordarea unor guverne şi organizaţii care încearcă să "sugereze" anumite activităţi şi decizii populaţiei, pare a avea sens: “proprietarii locuinţelor pot creşte nivelul de fericire al menajerilor dând drumul câtorva şoareci în casă, determinându-i astfel pe îngrijitori să facă curăţenie. Guvernele pot mări nivelul fericirii cetăţenilor leneşi punându-i să construiască poduri inutile.” De fapt, potrivit echipei lui Hsee, asemenea încercări au fost deja făcute, în unele aeroporturi mărindu-se intenţionat distanţa până la bagaje în aşa fel încât să reducă timpul pe care călătorii îl petrec aşteptându-şi bagajul şi nefăcând nimic.
Articolul reprezintă traducerea articolului We're happier when busy but our instinct is for idleness, publicat pe site-ul http://bps-research-digest.blogspot.com.
Traducere: Teodora Maria Petroi
