Recent, cercetătorii au devenit foarte interesaţi de modul în care creierul reprezintă starea internă a organismului – proces numit conştienţă interoceptivă (în engleză "interoceptive awareness" - IA). Detalii interesante pe această temă, în cele ce urmează.
Există dovezi că nivelul scăzut de IA este asociat cu tulburări de alimentaţie şi alte boli mentale şi de asemenea că IA este importantă pentru cogniţia socială, inclusiv stabilirea de relaţii cu alte persoane. Cel mai popular mod de a măsura nivelul de IA este sensibilitatea persoanei la propria bătaie a inimii.
Specialiştii din neuroştiinţă consideră că noi detectăm bătăile proprii inimi prin două căi. Una este „somatosenzorială”; adică, simţim mişcarea bătăii inimii pe pielea noastră şi această informaţie este procesată în partea din creier care procesează simţul tactil. Cealaltă cale este „vagală”; bazată pe fibre care se alimentează direct din receptorii din inimă până la trunchiului cerebral şi apoi intră în contact cu două zone ale creierului cunoscute ca fiind vitale pentru IA: cortexul insular şi cortexul cingulat anterior.
În prezent, la Universitatea Cambridge şi INECO (Institutul de neurologie cognitivă), un studiu condus de Blas Couto şi Agustin Ibanez împreună cu colegii lor analizează această teorie supunând la teste un pacient „cu două inimi”. Bărbatul de 32 de ani suferă de o boală de inimă şi aşteaptă un transplant. Între timp a fost echipat cu un „dispozitiv de asistare a ventriculului stâng” (a se vedea poza). Acesta este un dispozitiv extern de pompare care ajută ventriculul stâng slăbit. Având aproape mărimea unui ceas de mână supradimensionat, dispozitivul stă pe abdomenul său. În mod esenţial, frecvenţa acestui dispozitiv de pompare extern nu este sincronizată cu propria bătaie a inimii bărbatului.
Echipa lui Couto a supus pacientul cunoscut drept C.S. la o serie de sarcini de detectare a bătăii inimii şi a comparat rezultatele lui cu cele ale unui grup mic supus la analize regulate de verificare a stării de sănătate. Atunci când lui C.S. i s-a cerut să apese o tastă a tastaturii simultan cu propria bătaie a inimii, el a tastat mai degrabă în acelaşi timp cu dispozitivul de asistare decât cu propria inimă. De asemenea, cercetătorii au înregistrat activitatea cerebrală a lui C.S. cu ajutorul unei electroencefalograme în timp ce el se ocupa de propria lui inimă şi acest lucru a indicat faptul că activitatea asociată cu conştienţa interoceptivă era redusă în creierul lui în comparaţie cu grupul de control.
Aceste descoperiri sprijină ideea că există o cale duală spre conştienţa interoceptivă şi indică modul în care procesul de IA este supus schimbării. Cercetătorii afirmă că rezultatele lor „sugerează că stimulul somatosenzorial produs de dispozitivul de pompare artificial... domină stimulul endogen al inimii”. Poate că cele mai captivante sunt rezultatele de la testele emoţionale şi sociale. Comparate cu testele de control, C.S. a indicat deficienţe în empatie, teoria minţii (abilitatea de a interpreta stărilor mentale ale celorlalţi) şi în cazul sarcinilor de luare a deciziilor. Faţă de contextul altor rezultate normale la testele de inteligenţă, limbă şi memorie, aceste deficienţe selective se potrivesc cu cercetările anterioare care au indicat modul în care IA este importantă pentru cogniţia socială şi emoţională.
Cercetătorii recomandă obişnuita prudenţă atunci când vine vorba de interpretarea unui singur studiu de caz. De asemenea, ei recunosc că C.S. a fost neliniştit şi acest lucru e posibil să fi afectat rezultatele. Lăsând deoparte aceste îngrijorări, Couto şi echipa lui afirmă că rezultatele lor indică faptul că un dispozitiv artificial de pompare poate provoca un dezechilibru în interocepţia cardiacă şi în schimb poate avea consecinţe subtile, dar importante, în procesul social şi emoţional.
Traducere de Ioana Mădălina Ilinca după neuroscience-lessons-in-body-awareness, cu acordul autorului.
