În fapt, vorbim despre 20 de modificări în 14 gene ale genomului lupului cenușiu pentru a crea acești „lupi cumpliți”. Genomul lupului cenușiu are 2.447.000.000 de baze azotate. Am considera că un cimpanzeu, cu care împărtășim 98,8% din genom, devine om după 20 de modificări?
În ultima săptămână, mass-media a fost inundată cu știri despre „readucerea la viață” a lupului cumplit (eng. dire wolf; lat. Aenocyon dirus), o specie care a dispărut acum circa 13.000 de ani.
Această reușită aparține Colossal Biosciences, o companie americană evaluată la miliarde de dolari, care susține că obiectivul său este restaurarea biodiversității prin readucerea la viață a unor specii dispărute.
Proiectul este celebrat și promovat ca o victorie pentru domeniul conservării. Dar are această tehnologie cu adevărat în vedere interesele reale ale conservării?
Noi, în calitate de ecologiști, susținem că astfel de progrese genetice, deși reprezintă realizări științifice și tehnologice majore, riscă totuși să minimalizeze gravitatea crizei actuale reprezentată de extincție.
Mai important, ele distrag atenția de la eforturile de conservare reale, esențiale pentru a proteja biodiversitatea care încă mai există.
Copii high-tech ale lupilor
În primul rând, este important să recunoaștem că Romulus, Remus și Khaleesi, cei trei pui de „lup cumplit” creați, nu sunt de fapt lupi cumpliți.
Colossal a făcut 20 de modificări în 14 gene ale genomului lupului cenușiu pentru a crea acești „lupi cumpliți”, folosind o tehnică genetică numită CRISPR-Cas9.
Genomul lupului cenușiu are 2.447.000.000 de baze azotate. Am considera că un cimpanzeu, cu care împărtășim 98,8% din genom, devine om după 20 de modificări?
-- Vezi și: Ce este ADN-ul?
Realitatea este că aceștia sunt doar trei lupi cenușii ușor modificați genetic.
Acest proiect de „readucere la viață” a beneficiat de finanțări de milioane de dolari, sume la care cele mai multe programe de conservare nici nu pot visa. Există soluții deja testate pentru a inversa pierderea biodiversității: protejarea și restaurarea habitatelor, controlul speciilor invazive și renunțarea treptată la combustibilii fosili. Cu toate acestea, aceste soluții nu sunt promovate cu același entuziasm ca niște soluții tehnologice strălucitoare, precum de-extincția. În schimb, ele sunt profund subfinanțate.
Extincția este ireversibilă
Promovarea ideii că extincția este reversibilă riscă să diminueze gravitatea și moștenirea acesteia.
Titluri precum cel apărut pe coperta revistei TIME – unde cuvântul „extinct” era tăiat – creează o speranță falsă că, indiferent de cât de mult rău am face mediului, pierderea speciilor poate fi ușor remediată.
Riscul este ca de-extincția să fie folosită ca un pretext suprem pentru orice impact asupra mediului.
Oamenii se tem de moarte. Este, probabil, cel mai profund instinct al nostru. Plângem și simțim o mare tristețe pentru moartea unui individ, nu doar pentru că a plecat, ci pentru că este ireversibilă și finală. Permanentă.
Aceeași finalitate se aplică la oameni și la orice animal viu. Este motivul pentru care lupta împotriva pierderii biodiversității este o chestiune atât de urgentă, încât unii oameni își riscă viața pentru a o preveni – în fiecare an, aproximativ 150 de pădurari mor în întreaga lume în lupta lor de a proteja speciile pe cale de dispariție.
În mișcarea pentru conservare, sensibilizarea prin prezentarea unor „specii martir” – precum rinocerul alb nordic sau porumbelul migrator – susține argumentul în favoarea protejării speciilor actuale.
Prezentarea extincției ca fiind temporară creează speranțe false și subminează motivația pentru acțiuni reale de conservare.
Este posibil să vedem deja acest fenomen ca reacție la „readucerea la viață” a lupului cumplit. Secretarul de Interne al administrației Trump, Doug Burgum, a lăudat noul progres biotehnologic și l-a folosit ca argument pentru eliminarea Legii speciilor pe cale de dispariție din SUA.
Ce rost are să readucem la viață specii dacă nu există legi care să abordeze cauzele dispariției lor?
Am proteja oare lupul cumplit chiar dacă realmente ar reveni la viață?
Este profund comic faptul că în timp ce se cheltuiesc milioane pentru a recrea un înlocuitor al lupului cumplit, vărul său, lupul cenușiu, este puternic persecutat în întreaga lume. Doar luna trecută, guvernul spaniol a votat pentru a anula protecția legală care împiedica vânătoarea de lupi la nord de râul Duero.
Și alți prădători sunt afectați. În Australia, dingo, despre care s-a demonstrat că reduce populațiile de pisici și vulpi roșii invazive – ajutând astfel biodiversitatea autohtonă – este și el persecutat intens, la fel cum a fost și tigrul tasmanian (thylacine), pe care Colossal intenționează, de asemenea, să îl readucă la viață.
Dacă nu putem proteja habitatul prădătorilor de vârf în prezent, în ecosisteme deja supuse unor presiuni imense, în ce fel de lume am readuce aceste specii dispărute? Se estimează că până la 150 de specii dispar în fiecare zi. Nicio tehnologie genetică nu va putea rezolva această problemă dacă nu abordăm cauzele de bază: distrugerea habitatului, exploatarea excesivă și schimbările climatice.
„Readucerea la viață” a lupului cumplit poate părea un progres revoluționar în domeniul conservării, dar riscă să ne distragă de la protejarea speciilor vii existente. Această abordare transformă conservarea biodiversității într-o fantezie de tip Jurassic Park pentru miliardari, în loc să se ocupe de criza pe care deja știm cum să o rezolvăm.
Traducere și adaptare după ‘De-extinction’ of dire wolves promotes false hope de Martín Boer-Cueva, ecologist și consultant pentru mediu, Universidad Autónoma de Madrid, Dieter Hochuli, profesor, School of Life and Environmental Sciences, University of Sydney, Marco Salvatori, cercetător postdoctorand în ecologie, University of Florence și Peter Banks, profesor de biologia conservării, School of Life and Environmental Sciences, University of Sydney.
