Omul de Neanderthal a dispărut în urmă cu aproximativ 30.000 de ani, cu 15.000 după ce omul modern a ajuns şi s-a stabilit pe acest continent. Deci o lungă bucată de timp indivizii celor două specii au trăit în acelaşi areal.
Unii consideră chiar că omul de Neanderthal ar putea fi strămoşul nostru direct. Alţii se întreabă dacă au existat încrucişări între cele două populaţii.
La Institutul Max Planck din Germania oamenii de ştiinţă studiază ADN-ul omului de Neanderthal, astfel că prin comparaţie cu cel al omului modern se pot face unele descoperiri despre arborele nostru genealogic.
Până acum, oamenii de ştiinţă au comparat genomul cimpanzeilor (specia de care suntem cei mai apropiaţi genetic) cu cel al omului modern, iar în viitor va fi decodificat şi genomul gorilei sau urangutanului. Cele două linii, a oamenilor de astăzi şi a cimpanzeilor, s-au despărţit dintr-un strămoş comun şi au evoluat separat acum aproximativ 5-6 milioane de ani. Omul de Neanderthal şi cel modern ar fi evoluat separat dintr-un strămoş comun de acum câteva sute de mii de ani.
Pentru a analiza ADN-ul omului de Neanderthal s-au folosit fosilele existente. Primul ADN de Neanderthal a fost extras în 1997. Primele cercetări s-au făcut asupra ADN-ului mitocondrial. Acesta se găseşte doar în mitocondrii şi este moştenit doar pe linie maternă. Într-un studiu realizat pe ADN-ul mitocondrial de la cinci indivizi s-au observat puţine diferenţe, iar acest lucru indică faptul că populaţia de oameni de Neanderthal din Europa era mică, cuprinzând probabil mai puţin de 3400 de femei.
În schimb, ADN-ul mitocondrial al câtorva mii de oameni moderni a fost deja analizat. Iar acesta este mult diferit faţă de cel de Neanderthal examinat până acum. Nici o secvenţă de ADN mitocondrial de Neanderthal nu a fost regăsită la omul modern. Această descoperire face şi mai puţin probabilă o eventuală încrucişare între noi şi oamenii de Neanderthal.
Însă pentru a spune cu exactitate dacă au existat relaţii între cele două specii trebuie decodificat şi ADN-ul nuclear al oamenilor de Neanderthal, care se cunoaşte până acum cam în proporţie de 60%. ADN-ul mitocondrial reprezintă doar o parte din informaţie şi oferă mai puţine date faţă de ADN-ul nuclear.
Câteva gene au trezit un interes deosebit. Una este FOXP2, care are rol în vorbire. Cea umană diferă de cea a cimpanzeilor, însă se pare că este aceeaşi cu cea neanderthaliană. Câteva alte gene caracteristice oamenilor se găsesc şi în ADN-ul analizat până acum al oamenilor de Neanderthal. Dacă măcar 2% din genele de Neanderthal dacă s-ar regăsi în fondul genetic modern, atunci am şti că cele două populaţii au interacţionat în acelaşi areal o lungă perioadă de timp. Între 2% gene în comun şi 0% este o mare diferenţă, întrucât 0% ar sugera faptul că strămoşii noştri şi oamenii de Neanderthal nu au trăit niciodată împreună sau nu au existat încrucişări între cele două populaţii.
Sursa: Physorg.
