Aristotel credea că abilitatea de a raționa este trăsătura care ne separă de restul animalelor. În viziunea acestuia, a raționa înseamnă a ne forma convingerile pe baza dovezilor și a le revizui atunci când apar informații noi.
O serie recentă de cinci experimente coordonată de Jan M. Engelmann, antropolog evoluționist la Universitatea Berkeley, arată însă că această capacitate nu este exclusiv umană: cimpanzeii pot evalua probe, le pot ordona ca tărie și își pot schimba deciziile atunci când apar dovezi mai bune.
Formarea convingerilor pe baza dovezilor
Primele experimente s-au bazat pe teste clasice: cimpanzeii trebuiau să aleagă între două recipiente, unul conținând hrană. În trecut, animalele demonstraseră deja că pot forma convingeri pe baza dovezilor directe: dacă un recipient producea un sunet de „zornăit”, îl alegeau aproape întotdeauna.
Engelmann a dorit însă să afle dacă animalele pot revizui o convingere deja formată, un criteriu esențial al raționalității în filosofie și științele cognitive.
Slab versus puternic: ierarhizarea dovezilor
Echipa a definit două tipuri de dovezi: unele slabe, precum firimituri în jurul unui recipient, și unele puternice, precum indiciile sonore clare.
Cimpanzeii au primit dovezi în ordine diferită, pentru a se observa dacă prioritatea sau forța dovezii cântărește mai mult.
Rezultatul: dacă prima dovadă era slabă, animalele își schimbau alegerea atunci când primeau o probă mai puternică.
Dacă situația era inversă, rămâneau fidele primei convingeri, considerată mai solid fundamentată.
Engelmann estimează că multe alte specii ar putea trece acest test, dar a mers mai departe pentru a complica situația.
Gândire comparativă între trei opțiuni
Al treilea experiment a introdus un al treilea recipient pentru a vedea dacă animalele pot organiza dovezi într-o structură mentală complexă. Cimpanzeii primeau un indiciu auditiv slab pentru primul recipient și o dovadă puternică – vizualizarea directă a hranei – pentru al doilea. Pentru al treilea nu exista niciun indiciu.
După ce recipientul „puternic” era retras, animalele reveneau la recipientul cu dovada slabă, ceea ce sugerează că și-au ordonat corect dovezile disponibile.
Reprezentări mentale și dovezi redundante
În experimentul patru, cercetătorii au urmărit dacă animalele țin minte tipul și numărul dovezilor. Repetarea aceluiași indiciu auditiv nu a crescut probabilitatea alegerii acelui recipient, ceea ce indică reprezentări mentale stabile: cimpanzeii știau că acel indiciu fusese deja luat în calcul.
Dovadă despre dovadă: raționalitate de ordin doi
Experimentul final a fost cel mai dificil. Cimpanzeii primeau mai întâi o dovadă auditivă pentru primul recipient. Apoi, vedeau un traseu de arahide ducând spre al doilea recipient, o dovadă indirectă, dar slabă. De regulă, alegeau primul recipient, considerând indiciul auditiv mai puternic. În pasul următor, cercetătorii scoteau o piatră din primul recipient, semnalând că zgomotul nu fusese produs de hrană. Rațional ar fi ca decizia să fie revizuită și exact asta au făcut animalele, comutând spre recipientul alternativ.
Această capacitate de a evalua dacă o probă invalidează o altă probă este considerată o formă de raționalitate reflexivă. Din 20 de cimpanzei, 18 au urmat tiparul corect în circa 80% dintre situații.
Ce ne spune asta despre evoluția raționalității
Echipa lui Engelmann consideră că raționalitatea nu este un atribut binar, ci un continuum. Primele două experimente arată forme simple de raționalitate, în timp ce ultimele două sugerează procese cognitive avansate, probabil limitate la cimpanzei și bonobo.
Totuși, oamenii rămân la un nivel superior, grație a ceea ce Engelmann numește „raționalitate socială”: capacitatea de a discuta, evalua și corecta raționamentele altora.
Interesant este că, deși la oameni interacțiunile sociale pot amplifica uneori iraționalitatea, la cimpanzei efectul pare invers. Într-un studiu paralel, aceștia au urmat deciziile altor cimpanzei doar atunci când aceștia dispuneau de dovezi mai bune — un comportament, după cum spune Engelmann, uneori mai rațional decât cel uman.
Primele scântei ale gândirii reflexive în natură
În ansamblu, studiul marchează un punct important în înțelegerea evoluției raționalității. Cimpanzeii nu doar colectează indicii, ci le ierarhizează, le memorează, le reinterpretează și le confruntă cu probe noi. Capacitatea de a detecta atunci când o dovadă infirmă o alta este considerată un moment cheie în apariția raționamentului complex.
Engelmann și colegii săi continuă să investigheze modul în care aceste abilități au evoluat și în ce măsură alte specii manifestă diferite niveluri de raționalitate. Faptul că animalele apropiate genetic de noi pot raționa atât de flexibil sugerează că rădăcinile gândirii logice sunt mult mai vechi și mai răspândite în natură decât se credea.
>Citește și: Cimpanzeii din Uganda folosesc insecte zburătoare pentru a-și îngriji rănile
Sursa: The evolution of rationality: How chimps process conflicting evidence de Jacek Krywko, publicat pe ArsTechnica.
