Situat la aproape 500 de ani-lumină depărtare de noi, ROXs 42Bb este un nou obiect cosmic descoperit de astronomi şi care încă nu a fost clasificat, el fiind un corp ceresc unic care reprezintă o provocare asupra teoriilor convenţionale cu privire la modul în care se formează planetele şi stelele. Utilizând datele observaţionale obţinute cu ajutorul telescoapelor de la Mauna Kea, Hawaii şi cu ajutorul W.M. Keck Observatory, un grup internaţional de astronomi a detectat un obiect aflat pe o orbită îndepărtată în jurul unei stele foarte tinere, ROXs 42B.
Planeta, steaua pitică maro, steaua ratată sau orice altceva ar fi acest obiect, este situată la o distanţă faţă de steaua sa gazdă care este de 30 de ori mai mai mare decât cea dintre planeta Jupiter şi Soare. Aceasta este o distanţă enormă ce reprezintă 156 UA (n.t. UA = unitatea astronomică care este definită ca fiind lungimea semiaxei mari a orbitei Pământului în jurul Soarelui) sau 14,5 miliarde mile. Prin comparaţie, Pluto se află la 32,4 UA sau 3 miliarde mile de Soare.
Credit imagine: Thayne Currie et. al.
Obiectul ROXs 42Bb este, de asemenea, uriaş, dar nu atât de mare încât să poată fi clasificat ca fiind o stea pitică maro obişnuită. El are o masă care este de aproximativ nouă ori mai mare decât masa lui Jupiter, sub limita pe care majoritatea astronomilor o folosesc pentru a deosebi planetele de stelele pitice maro, cele care sunt prea mari pentru a fi considerate planete, dar prea mici pentru a declanşa reacţii nucleare interne necesare pentru a deveni stele autentice. Iată de ce unii oameni de ştiinţă se referă la ele ca fiind „stele eşuate". De obicei, stelele pitice maro au o masă mai mare de 13÷80 ori decât masa planetei Jupiter.
Această veste se aseamănă cu ştirea de anul trecut atunci când s-a anunţat descoperirea planetei Kappa Andromedae b, un super-Jupiter care are o masă de 13 ori mai mare decât cea a planetei Jupiter şi care, de asemenea, se află la frontiera ce desparte planetele de stele. Recent, astronomii au reclasificat unele planete din tipul super-Pământ în tipul mini-Neptun.
Modul cum s-a format această planetă la o distanţă atât de mare de steaua sa gazdă este ceea ce îi uimeşte pe astronomi. Giganţii de gaz se formează, de obicei, printr-un proces de acreţie prin care planetele se formează dintr-un nucleu solid peste care ulterior se dezvoltă o manta gazoasă masivă. Acest proces este eficient mai ales atunci când are loc în apropiere de steaua gazdă, el fiind condiţionat de intervalul de timp necesar pentru a se forma nucleul planetar.
Pentru a explica obiectul ROXs 42Bb, astronomii se referă la teoria de instabilitate a discului, cea care descrie un proces care se produce mai eficient la o distanţă mare faţă de steaua gazdă şi în care un fragment dintr-un disc de gaz aflat în jurul unei stele tinere colapsează, în mod direct, sub propria greutate sub forma unei planete.
Între cele două categorii de obiecte, cele care se formează prin acreţie şi cele care se formează prin instabilitatea discului de gaz, există un spaţiu gol ce se întinde pe o distanţă mare şi care separă planetele reale de alte obiecte.
„Noul obiect pune sub semnul întrebării această demarcaţie dintre planete şi stelele pitice maro şi el se află în interiorul şi la începutul acestui spaţiu gol dintre cele două categorii de obiecte", a remarcat Thayne Currie, autorul principal al studiului.
Este foarte probabil ca astronomii să propună pentru obiectul descoperit o nouă clasificare, ceva de genul: obiect din categoria stea pitică maro de „masă planetară".
Traducere de Cristian-George Podariu după astronomers-may-have-just-discovered-a-new-class-of-planets
