Stelele ne arată cum să ieşim din galaxie

Ieşirea din galaxie ar putea necesita un motor cu antimaterie. Orice viitori exploratori care ar părăsi Calea Lactee vor trebui să îşi accelereze naveta spaţială până la o viteză de 0,2 la sută din cea a luminii, conform unui studiu al stelelor cu viteză mare din galaxia noastră.

Tilmann Piffl de la  Institutul Leibniz pentru Astrofizică din Potsdam, Germania şi colegii săi au folosit ultimele date oferite de proiectul de cercetare Radial Velocity Experiment (RAVE). Acest proiect foloseşte telescopul de 1,2 metri de tip Schmidt al Observatorului Anglo-Australian din Siding Spring, New South Wales, Australia pentru a măsura distanţele până la stele şi vitezele cu care se mişcă spre sau dinspre noi, printre alte proprietăţi. Cel mai mare studiu a cercetat în jur de 426.000 de stele.

Din acest proiect de cercetare şi un catalog stelar publicat anterior echipa a selectat cele 90 de stele cu viteze ridicate pentru care poziţia şi viteza au fost determinate cel mai precis. Câteva dintre ele se mişcă cu viteze mai mari de 300 de kilometri pe secundă, aproximativ o miime din viteza luminii.

Echipa a studiat apoi mai multe modele ale galaxiilor spirale de mărimea Căii Lactee pentru a determina care se plia mai bine pe stelele observate şi vitezele acestora. Cele mai potrivite galaxii simulate aveau masele echivalente cu 1,6 de trilioane de sori.

„Oamenii ziceau că valoarea e de două ori mai mare", spune membrul echipei şi astronomul Joss Bland-Hawthorn de la University of Sydney din Australia. "Nu este la fel de masivă precum ne-am așteptat."

Probleme cu motorul

Cu masa probabilă a galaxiei la îndemână, echipa a calculat viteza de evadare a obiectelor din vecinătatea sistemului solar. Pentru a scăpa de atracția gravitaţională a galaxiei, o navetă spaţială ar trebui să zboare din sistemul solar atingând viteza de 537 de kilometri pe secundă. Pentru comparaţie, o rachetă trebuie să atingă doar 11,2 kilometri pe secundă pentru a se elibera de gravitaţia Pământului.

Motoarele convenţionale ale rachetelor nu ar putea niciodată să atingă această viteză. Rachetele chimice care propulsează majoritatea navetelor spaţiale în ziua de astăzi ar necesita prea mult combustibil şi chiar şi motoarele cu tehnologie avansată propulsate de ioni - care sunt destul de eficiente pentru călătorii lungi prin sistemul solar - ating viteza maximă de aproximativ 15 kilometri pe secundă.

Dar Bland-Hawthorn speculează că un sistem de propulsie alimentat de energia eliberată de combinarea de materie şi antimaterie ar putea să fie de ajuns pentru a ajunge la viteza necesară. Provocarea, desigur, este de a găsi moduri prin care să creăm şi să izolăm cantităţi mari de antimaterie. „Ştiu că este o idee nebunească, dar dacă am avea multă materie şi multă antimaterie, am putea să trimitem o navetă spaţială în afara galaxiei” mai adaugă el.