Cea mai puţin masivă galaxie din Universul cunoscut (denumită Segue 2) a fost studiată de către oamenii de ştiinţă din cadrul UC Irvine (University of California), fiind formată din doar 1.000 de stele şi puţină materie întunecată care le ţine pe acestea împreună.
Rezultatele, obţinute cu ajutorul W. M. Keck Observatory şi publicate în The Astrophysical Journal, prezintă dovezi tulburătoare privind modul cum fierul, carbonul şi alte elemente cheie pentru viaţa umană s-au format iniţial. Mărimea şi greutatea galaxiei Segue 2 reprezintă caracteristicile ei cele mai extraordinare.
„Găsirea unei galaxii la fel de micuţă ca Segue 2 este similar cu a descoperi un elefant mai mic decât un şoricel", a declarat cosmologul James Bullock din cadrul UC Irvine, coautor al lucrării. Astronomii au căutat timp de ani de zile acest tip de galaxie pitică, prezisă anterior a roi în jurul Căii Lactee. Incapacitatea lor de a le găsi, spune el, „a fost o adevărată enigmă, ceea ce sugerează că, probabil, înţelegerea noastră teoretică a formării structurilor din Univers a fost profund greşită".
Această imagine arată o predicţie obişnuită privind distribuţia materiei întunecate din interiorul a 1 milion de ani-lumină distanţă de galaxia Calea Lactee, unde se presupune că se află mii de bulgări mici de materie întunecată formând aşa-numitele „halouri". Imaginea este reprezentată la o scară astfel aleasă încât discul galaxiei Calea Lactee ocupă regiunea albă din centru. Până în prezent nu a existat vreo dovadă observaţională cum că materia întunecată se grupează în acest mod, acest fapt stârnind îngrijorare cu privire la faptul că înţelegerea noastră despre Cosmos a fost greşită în mod fundamental. Observaţiile galaxiei extrem de estompate Segue 2 (imaginea mărită) au arătat că aceasta trebuie să se afle în interiorul unui astfel de halou format din materie întunecată, furnizând în acest fel primele dovezi observaţionale că materia întunecată se aglomerează aşa cum s-a prezis de mult timp. Credit: Garrison-Kimmel, Bullock (UCI).
Prezenţa galaxiei Segue 2 sub forma unui satelit al galaxiei noastre ar putea reprezenta „o observare a vârfului unui gheţar, cu, probabil, mai multe mii de sisteme de masă foarte mică care orbitează dincolo de capacitatea noastră de a le detecta", a adăugat el.
„Este cu siguranţă o galaxie, nu un roi stelar", a spus savantul Evan Kirby, conducătorul studiului. El a explicat că stelele sunt ţinute împreună de un mic corp de formă sferică numit halou de materie întunecată. Fără acţiunea acestuia, similară unui lipici galactic, stelele din interiorul său nu ar putea fi considerate ca făcând parte dintr-o galaxie.
Segue 2, descoperită în 2009 ca parte a studiului Sloan Digital Sky Survey, este una dintre cele mai estompate galaxii cunoscute, având intensitatea luminii observate de doar 900 de ori mai mare decât a Soarelui. Aceasta este cu adevărat minusculă în comparaţie cu lumina furnizată de galaxia Calea Lactee care străluceşte de 20 de miliarde de ori mai puternic. Dar, în ciuda dimensiunii sale reduse, cercetătorii, folosind diferite instrumente de observare, cred că iniţial Segue 2 a fost mult mai densă.
„Observatorul Keck utilizează singurele telescoape din lume suficient de puternice pentru a face aceste observaţii", declara Kirby, telescoapele pereche de 10 m amplasate pe vârful Mauna Kea din Hawaii. El a determinat limita superioară a maselor celor mai importante stele din galaxie şi a constatat că acestea sunt de cel puţin 10 ori mai mici decât s-a estimat anterior.
Ceilalţi autori sunt Michael Boyland-Kolchin şi Manoj Kaplinghat de la UC Irvine, Judith Cohen din partea California Institute of Technology şi Marla Geha de la Yale University. Finanţarea a fost asigurată de Southern California Center for Galaxy Evolution (un program de cercetare al University of California) şi de National Science Foundation.
Observatorul W. M. Keck utilizează cele mai mari şi cele mai importante telescoape ştiinţifice de pe Pământ. Două dintre ele, telescoapele optic/infraroşu de 10 metri amplasate pe vârful vulcanului inactiv Mauna Kea de pe insula Hawaii, posedă o suită de instrumente avansate pentru imagini, spectrograme multi-obiect, spectrograme de înaltă rezoluţie, spectroscopie completă de câmp şi un sistem optic adaptiv cu laser printre cele mai performante din lume.
Traducere de George-Cristian Podariu după scientists-size-universe-lightweight-dwarf, cu acordul Phys.org.
