Undele gravitaţionale, la fel ca şi recent descoperitul boson Higgs, sunt foarte dificil de observat pe cale experimentală. Oamenii de ştiinţă au detectat pentru prima dată aceste bucle în structura spaţiu-timpului în mod indirect.
Descoperirile făcute, care s-au folosit de semnalele radio generate de un sistem stelar binar (pulsar-stea neutronică), care au necesitat o nemaiîntâlnită acurateţe a sincronizării semnalelor radio, le-a adus cercetătorilor autori Premiul Nobel. Acum, acelaşi efect, dar la lungimi de undă corespunzătoare luminii vizibile, a fost observat de o echipă de astronomi care au monitorizat lumina provenind de la o pereche de pitice albe care se eclipsează reciproc.
Concepţie artistică a sistemului solar J0651 care ilustrează modul în care perechea de pitice albe emite unde gravitaţionale.
Credit NASA.
"Acest rezultat marchează una din cele mai curate şi puternice detecţii ale efectului de unde gravitaţionale", a menţionat Warren Brown, membru al echipei Smithsonian Astrophysical Observatory (SAO).
Echipa a descoperit perechea de pitice albe anul trecut. (Piticele albe sunt rămăsiţe de miezuri de stele similare Soarelui nostru). Sistemul solar descoperit, care se numeşte SDSS J065133.338+284423.37 (J0651 pe scurt), conţine două stele pitice atât de aproape una de alta – o treime din distanţa Pământ-Lună – încât parcurg o orbită completă în mai puţin de 13 minute.
"La fiecare 6 minute, aşa cum se observă de pe Pământ, stelele din J0651 se eclipsează reciproc, ceea ce face din perechea de pitice albe un ceas de o neasemuită precizie aflat la 3000 de ani-lumină distanţă", a spus autorul principal al studiului, J.J. Hermes, student absolvent şi care lucrează cu profesorul Don Winget de la Universitatea Statului Texas din Austin.
Teoria Relativităţii Generalizate a lui Einstein prezice că obiectele în mişcare creează valuri subtile în structura spaţiu-timpului, valuri care poartă numele de unde gravitaţionale. Undele gravitaţionale ar trebui să transporte energii la distanţă, provocând apropierea cu câţiva centimetri a stelelor, dar şi o viteză de orbitare din ce în ce mai mare a acestora. Echipa a reuşit să detecteze acest efect în cazul sistemului J0651.
"Comparativ cu luna decembrie, când s-a descoperit acest obiect, eclipsele se întâmplă acum cu 6 secunde mai devreme decât se aştepta", a spus Mukremin Kilic de la Universitatea din Oklahoma, membru al echipei.
"Acesta este un efect al relativităţii generale pe care îl poţi măsura cu un ceas de mână", a adăugat Warren Brown, membru al echipei SAO.
J0651 va furniza o oportunitate de a compara undele gravitaţionale ce vor fi detectate în viitor din spaţiul cosmic cu cele deduse pe baza calculului degradării orbitale, oferind astfel teste de etalonare importante pentru înţelegerea mecanismelor gravitaţionale.
Echipa se aşteaptă că în viitor perioada orbitală se va micşora din ce în ce mai mult, cu fiecare an, iar eclipsele se vor petrece până în luna mai 2013 cu mai mult de 20 de secunde mai devreme decât se aşteaptă. Stelele vor fuziona în cele din urmă, peste aproximativ două milioane de ani. Observaţiile viitoare vor continua să măsoare degradarea orbitală a acestui sistem şi să încerce să înţeleagă modul în care efectele mareice afectează contopirea unor asemenea stele.
Traducere realizată de Liana Toma după space-warping-white-dwarfs-gravitational, cu acordul editorului.
