Cercetările efectuate de profesorul Terry Sloan de la University of Lancaster şi profesorul Sir Arnold Wolfendale de la University of Durham au scos în evidenţă faptul că variaţiile activităţii solare sau influenţa acesteia în ceea ce priveşte oprirea razelor cosmice, nu pot fi considerate a reprezenta un factor care contribuie semnificativ la încălzirea globală.
Într-un nou studiu se arată că variaţiile activităţii solare au contribuit cu nu mai mult de 10 procente la încălzirea globală din secolul al XX-lea. Rezultatele studiului au fost publicate în data de 8 noiembrie 2013 în revista Environmental Research Letters.
Oamenii de ştiinţă au propus anterior ideea că variaţiile cantităţii de energie solară care ajunge pe Pământ reprezintă un factor care determină creşterea temperaturii globale deoarece Soarele poate bloca razele cosmice. S-a crezut că acestea ar putea avea o influenţă în ceea ce priveşte răcirea Pământului deoarece ele favorizează procesul de formare a norilor care ulterior reflectă razele solare înapoi în spaţiu.
În conformitate cu această ipoteză, în perioadele de activitate solară intensă o mare parte din razele cosmice nu mai pot intra în atmosfera Pământului astfel încât se formează mai puţini nori şi, în consecinţă, temperatura de la suprafaţa Pământului creşte.
Într-o încercare de a cuantifica efectul pe care activitatea solară, în mod direct sau prin intermediul razelor cosmice, l-a avut asupra temperaturilor globale din secolul al XX-lea, Sloan şi Wolfendale au comparat datele cu privire la cantitatea de raze cosmice care au intrat în atmosferă, care pot fi folosite ca un indicator pentru activitatea solară, cu înregistrările temperaturilor globale care au fost efectuate începând cu anul 1955.
Ei au găsit o corelaţie minoră între razele cosmice şi temperaturile globale care se produce după fiecare 22 ani. Cu toate acestea, variaţia cantităţii de raze cosmice a rămas în urma variaţiilor de temperatură pentru un an sau doi, ceea ce sugerează că razele cosmice şi formarea de nori nu reprezintă cauza creşterii temperaturilor globale, care s-ar putea datora unor efecte directe ale Soarelui asupra Pământului.
Comparând micile variaţii ale cantităţii de raze cosmice care au provenit de la datele obţinute prin monitorizarea cantităţii de neutroni şi temperaturii cu tendinţa generală de variaţie începând cu anul 1955, Sloan şi Wolfendale au constatat că mai puţin de 14 procente din încălzirea globală care a fost constatată în această perioadă ar putea fi atribuită activităţii solare.
Mai mult, cercetătorii au reanalizat propriile lor studii anterioare şi au verificat informaţiile din domeniu pentru a găsi alte dovezi ale unei legături între activitatea solară şi creşterea constatată a temperaturilor globale. Concluziile lor indică faptul că la nivel global influenţa variaţiilor activităţii solare, direct sau prin intermediul razelor cosmice, reprezintă mai puţin de 10 procente din încălzirea globală din secolul al XX-lea.
Ei au concluzionat că dovezile paleontologice, obţinute cu ajutorul izotopilor de carbon şi oxigen, au fost „slabe şi confuze" şi că un studiu mai recent care asociază razele cosmice cu o cantitate mai redusă a norilor a fost greşit, deoarece această corelaţie poate avea loc doar în anumite regiuni, dar nu la un nivel global.
Sloan şi Wolfendale au analizat, de asemenea, rezultatele obţinute în cadrul experimentului CLOUD de la CERN, acolo unde cercetătorii studiază modul prin care razele cosmice pot ioniza aerosolii din atmosferă şi care apoi pot influenţa modalitatea prin care se formează norii. Ei, de asemenea, au examinat cazurile în urma cărora anumite evenimente produc o ionizare pe scară largă în atmosferă.
Evenimente precum ar fi dezastrul nuclear de la Cernobîl şi experimentele efectuate cu arme nucleare se crede că au afectat procesele de generare a aerosolilor din atmosferă, deşi aceste efecte n-au putut fi observate.
Profesorul Sloan a declarat: „Lucrarea reanalizează activitatea noastră de până acum într-o încercare de a găsi o legătură între razele cosmice şi formarea norilor cu schimbările de temperatura la nivel global.
Noi putem concluziona că variaţia activităţii solare reprezentă un factor al încălzirii globale care a avut o contribuţie mai mică de 10 procente la încălzirea globală care a fost observată şi măsurată în secolul XX. Ca o consecinţă a acestui studiu, dar şi a altor lucrări de specialitate, IPCC a afirmat că nu a fost identificată nicio legătură strânsă între variaţiile cantităţii de raze cosmice şi nebulozitatea atmosferică".
Traducere de Cristian-George Podariu după solar-minimal-role-global, cu acordul Phys.org.
