Lunar Gateway este o stație spațială planificată pentru a orbita Luna. Ea face parte din programul Artemis / NASA. Artemis urmărește să readucă oameni pe Lună, să stabilească o prezență sustenabilă acolo în scopuri științifice și comerciale și, în cele din urmă, să ajungă pe Marte.
Cu toate acestea, stația spațială modulară se confruntă în prezent cu întârzieri, îngrijorări legate de costuri și posibile reduceri ale finanțării din partea SUA. Aceasta ridică o întrebare fundamentală: este necesară o stație spațială pe orbită pentru a atinge obiectivele lunare, inclusiv pe cele științifice?
Bugetul propus pentru 2026 de către președinte pentru NASA urmărea să anuleze Lunar Gateway. În cele din urmă, opoziția din interiorul Senatului a dus la continuarea finanțării avanpostului lunar. Totuși, dezbaterea continuă în rândul factorilor de decizie cu privire la valoarea și necesitatea sa în cadrul programului Artemis.
Anularea Gateway ar ridica, de asemenea, întrebări mai profunde despre viitorul angajamentului SUA față de cooperarea internațională în cadrul Artemis. Prin urmare, ar risca să erodeze influența SUA asupra parteneriatelor globale care vor defini viitorul explorării spațiului îndepărtat.
Gateway a fost conceput pentru a sprijini aceste ambiții, acționând ca punct de etapizare pentru misiuni cu echipaj și robotice (precum roverele lunare), ca platformă pentru cercetare științifică și ca banc de testare pentru tehnologii cruciale pentru trimiterea oamenilor pe Marte.
Este un efort multinațional. NASA este sprijinită de patru parteneri internaționali: Agenția Spațială Canadiană, Agenția Spațială Europeană (ESA), Agenția Japoneză de Explorare Aerospațială și Centrul Spațial Mohammed bin Rashid din Emiratele Arabe Unite.
Majoritatea componentelor furnizate de acești parteneri au fost deja produse și livrate în SUA pentru integrare și testare. Dar proiectul a fost afectat de creșterea costurilor și de dezbateri persistente privind valoarea sa.
Dacă ar fi anulat, abandonarea de către SUA a celei mai multinaționale componente a programului Artemis, într-un moment în care încrederea în astfel de alianțe este supusă unei presiuni fără precedent, ar putea avea consecințe de amploare.
El va fi asamblat modul cu modul, fiecare partener contribuind cu componente și existând posibilitatea ca, în timp, să se alăture și alți parteneri.
Obiective strategice
Gateway reflectă un obiectiv strategic mai amplu al Artemis: acela de a desfășura explorarea Lunii prin parteneriate cu industria și cu alte națiuni, contribuind la distribuirea costurilor financiare – în loc să fie un demers exclusiv american. Acest lucru este deosebit de important în contextul intensificării competiției, în principal cu China.
China și Rusia își urmăresc propriul proiect lunar multinațional, o bază de suprafață numită Stația Internațională de Cercetare Lunară. Gateway ar putea acționa ca o contrapondere importantă, contribuind la consolidarea prezenței SUA pe Lună.
În cei aproape 25 de ani de funcționare, Stația Spațială Internațională a găzduit peste 290 de persoane din 26 de țări, alături de cei cinci parteneri internaționali ai săi, inclusiv Rusia. În acest laborator unic au fost realizate peste 4.000 de experimente.
În 2030, ISS urmează să fie înlocuită de stații spațiale private și naționale separate, aflate pe orbită joasă în jurul Pământului. Astfel, Lunar Gateway ar putea repeta rolul strategic și stabilizator pe care ISS l-a jucat timp de decenii între diferite națiuni.
Totuși, este esențial să se analizeze cu atenție dacă valoarea strategică a Gateway este cu adevărat susținută de fezabilitatea sa operațională și financiară.
S-ar putea susține că restul programului Artemis nu depinde de stația spațială lunară, ceea ce face ca justificările sale să fie tot mai greu de apărat.
Unii critici se concentrează pe probleme tehnice, alții spun că scopul inițial al Gateway s-a estompat, iar alții argumentează că misiunile lunare pot continua fără un avanpost orbital.
Explorare sustenabilă
Susținătorii răspund că Lunar Gateway oferă o platformă esențială pentru testarea tehnologiilor în spațiul îndepărtat, permițând explorarea sustenabilă a Lunii, favorizând cooperarea internațională și punând bazele unei prezențe umane și ale unei economii pe termen lung pe Lună. Dezbaterea se concentrează acum pe faptul dacă există modalități mai eficiente de a atinge aceste obiective.
În pofida incertitudinilor, partenerii comerciali și naționali rămân dedicați îndeplinirii angajamentelor lor. ESA furnizează Modulul Internațional de Locuire (IHAB), alături de sisteme de realimentare și comunicații. Canada construiește brațul robotic al Gateway, Canadarm3, Emiratele Arabe Unite produc un modul de ecluză, iar Japonia contribuie cu sisteme de susținere a vieții și componente de locuire.
Compania americană Northrop Grumman este responsabilă de dezvoltarea Habitat and Logistics Outpost (Halo), iar firma americană Maxar urmează să construiască elementul de putere și propulsie (PPE). O parte substanțială din acest echipament a fost deja livrată și se află în proces de integrare și testare.
Dacă proiectul Gateway se încheie, cea mai responsabilă cale de urmat, pentru a evita descurajarea viitorilor contributori la proiectele Artemis, ar fi stabilirea unui plan clar de reutilizare a acestui echipament pentru alte misiuni.
Anularea fără o astfel de strategie riscă să creeze un vid pe care coaliții rivale l-ar putea exploata. Dar ar putea, de asemenea, să deschidă calea unor alternative noi, posibil inclusiv uneia conduse de ESA.
ESA și-a reafirmat angajamentul față de Gateway chiar și în cazul în care SUA își vor reconsidera, în cele din urmă, propriul rol. Pentru națiunile spațiale emergente, accesul la un astfel de avanpost ar contribui la dezvoltarea capacităților lor de explorare. Acest acces se traduce direct în influență geopolitică.
Proiectele spațiale sunt costisitoare, riscante și adesea greu de justificat în fața publicului. Totuși, explorarea sustenabilă dincolo de orbita Pământului va necesita o abordare pe termen lung, colaborativă, mai degrabă decât o serie de misiuni izolate.
Dacă Gateway nu mai are sens din punct de vedere tehnic sau operațional pentru SUA, beneficiile sale ar putea fi totuși obținute printr-un alt proiect.
Acesta ar putea fi amplasat pe suprafața Lunii, integrat într-o misiune spre Marte sau ar putea lua o formă complet nouă. Însă, dacă SUA respinge valoarea Gateway ca avanpost pe termen lung fără a se asigura că beneficiile sale mai largi sunt păstrate, riscă să rateze o oportunitate care va modela pe termen lung influența sa în domeniul încrederii internaționale, al conducerii și al viitorului cooperării spațiale.
Traducere după What’s the point of a space station around the Moon? de Berna Akcali Gur, lector în legislație spațială, Queen Mary University of London
