Racheta Artemis I SLS (Space Launch System) și nava spațială Orion la Complexul de Lansare 39B de la Centrul Spațial Kennedy al NASA din Florida.
NASA va trimite un echipaj format din 4 astronauți către lună în curând, nu mai devreme de 6 februarie 2026, dar nu mai târziu de aprilie a.c. Va fi prima misiune cu echipaj în apropierea Lunii după Apollo 17, în 1972.
Cei patru astronauți vor călători în jurul Lunii în cadrul unei misiuni denumite „Artemis II”, misiune cu echipaj a NASA care are rolul de a stabili o prezență de lungă durată pe Lună.
SUA și-a propus să (re)pună piciorul pe Lună până în 2028 și să înceapă construirea unei baze lunare permanente până în 2030.
Durata misiunii Artemis II va fi de 10 zile și va avea un rol esențial în confirmarea că toate sistemele navei funcționează conform proiectării, cu echipaj la bord, în mediul real al spațiului profund (adică nu pe Terra).
Zborul de test Artemis II va fi prima misiune NASA cu echipaj la bordul rachetei SLS (Space Launch System) și al navei spațiale Orion.
Artemis II este o misiune planificată de zbor lunar în cadrul programului Artemis condus de NASA. Este menită să fie al doilea zbor al SLS și, totodată, prima misiune cu echipaj a navei Orion și prima misiune cu echipaj în apropierea Lunii după Apollo 17, în 1972.
Prin programul Artemis, NASA urmărește să exploreze Luna pentru descoperiri științifice, beneficii economice și pentru a crea baza primelor misiuni cu echipaj pe Marte.
Lansarea în cadrul Artemis II va avea loc Centrul Spațial Kennedy al NASA din Florida.
Orion va efectua mai multe manevre pentru a-și ridica orbita în jurul Pământului și, în final, va plasa echipajul pe o traiectorie de întoarcere liberă către Lună, în care gravitația Pământului va trage în mod natural capsula înapoi după survolul Lunii.
Astronauții Artemis II sunt Reid Wiseman, Victor Glover și Christina Koch de la NASA, respectiv Jeremy Hansen de la CSA (Canada).
Descrierea misiunii:
După lansare, racheta SLS va duce capsula Orion în spațiu, apoi detașând propulsoarele, panourile modulului de serviciu și sistemul de salvare al lansării, înainte ca motoarele treptei principale să se oprească și aceasta să se separe de treapta superioară și de navă.
Orion va orbita Pământul de două ori pentru a confirma funcționarea sistemelor, cât timp capsula se află încă aproape de Terra.
După prima orbită, Orion va ajunge într-o orbită înaltă a Pământului, manevră necesară pentru a acumula viteza cerută pentru împingerea către Lună. A doua orbită, mult mai mare, va dura aproximativ 23,5 ore, cu Orion zburând între 115 și 46.000 mile altitudine. Spre comparație, Stația Spațială Internațională orbitează la circa 250 mile.
După intrarea în orbita înaltă, Orion se va separa de treapta superioară. Treapta consumată va fi folosită pentru o demonstrație de proximitate, în care controlorii de misiune de la Centrul Johnson vor monitoriza pilotarea manuală a capsulei de către astronauți, folosind camerele de la bord și ferestrele navei pentru alinierea și îndepărtarea treptei ICPS. Această demonstrație va furniza date esențiale pentru viitoarele operațiuni de apropiere și andocare pe orbita lunară, începând cu Artemis III.
După demonstrația de proximitate, controlul navei revine la centrul Johnson, iar echipajul va continua verificarea performanței sistemelor. Astronauții vor renunța la costumele de supraviețuire și vor purta haine obișnuite până la pregătirea pentru reintrarea în atmosferă.
Aproape de Pământ, echipajul va testa sistemele de susținere a vieții – generarea aerului respirabil, eliminarea dioxidului de carbon și a vaporilor de apă produși prin respirație, vorbire și efort. Orbita lungă permite verificarea sistemelor atât în perioade de exerciții (cu consum metabolic ridicat), cât și în perioadele de somn (cu consum minim).
Orion va verifica și sistemele de comunicații și navigație, inclusiv zboruri scurte în afara razei sateliților GPS și a sateliților de retransmisie ai NASA, pentru a testa rețeaua Deep Space Network, crucială pentru comunicațiile cu Pământul în spațiul profund.
După aceste verificări, Orion va efectua manevra TLI (translunar injection), folosind modulul de serviciu pentru a intra pe traiectoria spre Lună. Această manevră va trimite echipajul într-o călătorie de aproximativ patru zile, ocolind partea îndepărtată a Lunii într-o traiectorie în formă de „opt”, la peste 230.000 mile de Pământ.
Echipajul Artemis II va călători aproximativ 4.700 mile dincolo de partea îndepărtată a Lunii. De acolo, astronauții vor putea vedea Pământul și Luna prin ferestrele lui Orion – Luna în prim-plan și Pământul la aproape un sfert de milion de mile în fundal.
Întoarcerea va dura aproximativ patru zile. Traiectoria eficientă energetic folosește câmpul gravitațional al sistemului Pământ–Lună, astfel încât capsula se va întoarce natural, fără propulsie suplimentară.
După Artemis II, Orion și echipajul său vor călători din nou spre Lună, de această dată urmând să pășească pe suprafața lunară în cadrul Artemis III.
→ Și China vrea să trimită echipaj uman pe Lună până-n 2030 și pare că nimic n-o poate opri...
Sursa: NASA
