Într-o bună zi galaxia noastră se va ciocni cu Andromeda şi atunci când se va întâmpla asta planeta noastră va fi distrusă. Corect? Greşit. În acest articol veţi afla de ce. Vă voi prezenta propriul meu scenariu apocaliptic în legătură cu ciocnirea dintre galaxia Andromeda şi galaxia noastră. După ciocnirea celor două galaxii va rămâne o singură galaxie. Dar ce se va întâmpla cu Pământul după producerea acestui eveniment cosmic?


Viitorul Grupului Local de galaxii

Distanţele din spaţiul cosmic sunt imense. Chiar dacă am călători cu viteza luminii, ar dura ani de zile pentru a putea străbate distanţele dintre stele şi ar dura milioane de ani pentru a călători între galaxii. Şi aşa cum Edwin Hubble a descoperit în anul 1929, spaţiul are tendinţa de a se extinde, ceea ce face ca galaxiile să se îndepărteze tot mai mult unele faţă de altele.

Dar, în ciuda unor concepţii populare greşite, nu tot ceea ce există în Univers se îndepărtează în raport cu orice altceva. De exemplu, Pământul nu se extinde şi nici sistemul solar. Ori de câte ori există o gravitaţie locală suficient de puternică, obiectele mari vor tinde să se aglomereze în loc să se îndepărteze unele de altele.

Şi, după cum se constată, există o gravitaţie locală suficient de puternică în zona noastră de univers. Galaxia noastră - Calea Lactee - este a doua galaxie ca mărime dintr-un grup de 50 de galaxii ce formează Grupul Local de galaxii. Cele mai multe dintre aceste galaxii sunt mult mai mici decât galaxia noastră, de câteva sute sau chiar mii de ori mai puţin masive decât Calea Lactee, dar mai există un alt jucător important în Grupul Local, care este reprezentat de galaxia Andromeda. Galaxia Andromeda (sau M31 pentru pasionaţii de astronomie) şi galaxia Calea Lactee sunt cele mai mari galaxii din Grupul Local şi, chiar dacă se află încă la o distanţă aproximativă de 2,5 milioane ani-lumină una faţă de cealaltă, ele se îndreaptă una spre alta cu aproximativ 270.000 mph. Pentru a vă da seama de cât de mare este această viteză trebuie să cunoaşteţi că îi corespunde o valoare de aproximativ 400 Mach.

Este mult mai greu decât vă imaginaţi să putem spune cu siguranţă că două lucruri se vor ciocni unul de altul în spaţiul cosmic. Noi ne aflăm pe Pământ şi în consecinţă putem avea doar o imagine 2D a acestui proces. Andromeda şi-ar putea modifica suficient de mult direcţia de deplasare astfel încât să fim feriţi de o astfel de ciocnire, cel puţin la prima trecere. Prin urmare, noi nu am fost pe deplin convinşi că ne aflăm într-adevăr pe direcţia de ciocnire a celor două galaxii până anul trecut, atunci când o echipă a Space Telescope Science Institute a folosit o combinaţie de simulări numerice şi imagini ale HST (Hubble Space Telescope) şi a descoperit că o coliziune între cele două galaxii este inevitabilă. Aceasta ar avea loc peste aproximativ 4 miliarde de ani. Sau, cel puţin, după acest interval de timp se consideră că începe procesul de ciocnire al galaxiilor. Fuziunea celor două galaxii va mai dura câteva miliarde de ani.

Adevărul este că dacă data exactă când se va produce coliziunea dintre cele două galaxii poate fi în dubiu, soarta finală a celor două galaxii nu este. Atunci când două galaxii care orbitează una în jurul celeilalte se apropie suficient de mult, ele se vor rupe reciproc datorită forţelor mareice dintre ele, astfel încât vor pierde lent din energie şi îşi vor schimba forma.


Galaxii
Galaxia NGC 4038-4039. Credit imagine: NASA, ESA şi Hubble Heritage Team (STScI/AURA)-ESA/Hubble Collaboration

Este doar o chestiune de timp până când cele două galaxii se vor întâlni printr-o dulce şi veşnică îmbrăţişare... pentru ca, în cele din urmă, să sfârşească într-o rutină plictisitoare. Acest lucru este, de fapt, ceea ce vedem că se întâmplă în cazul galaxiilor care fuzionează în alte colţuri ale Universului. În timp ce atât Andromeda, cât şi Calea Lactee sunt galaxii frumoase sub formă de spirală, galaxia care va rezulta în urma ciocnirii lor (să-i spunem Milkomeda) va fi o galaxie eliptică. Noi s-ar putea să nu fim distruşi de această ciocnire, dar este corect să spunem că ea va schimba modul în care va arăta galaxia noastră.


Vestea bună: spaţiul este gol

Pământenii vor putea vedea fuziunea dintre cele două galaxii?

Patru miliarde de ani este o perioadă lungă de timp, dar nu prea mare. Soarele va mai exista în următorii 4 miliarde de ani şi încă 1,4 miliarde de ani după ciocnirea galactică, timp în care va continua să transforme hidrogenul în heliu sub forma unei stele obişnuite din „secvenţa principală". După aceea Soarele se va transforma într-o stea gigantă roşie ce va ajunge până în apropiere de orbita Pământului, ucigând tot ce ar mai putea exista pe Pământ.

Va fi Pământul distrus de coliziunea dintre Andromeda şi Calea Lactee sau va exista încă suficient de mult timp pentru a fi distrus de Soare?

Am nişte veşti bune, dar şi nişte veşti proaste. Vom începe cu veştile bune care, în mod ironic, se bazează pe cât de izolat poate fi un loc din Univers.

 
Simularea ciocnirii dintre Calea Lactee şi Andromeda

Priviţi cerul în cursul unei nopţi. Indiferent de cât de clar se poate vedea acesta din locaţia voastră, eventual puteţi folosi un telescop, veţi ajunge la concluzia că cele mai multe zone ale cerului nu conţin stele. De fapt acesta este un lucru bun. Dacă cerul ar fi literalmente atât de plin de stele, atunci acestea s-ar suprapune şi fiecare punct de pe cer ar fi la fel de luminos ca şi Soarele, iar Pământul ar fi ars în câteva ore. Faptul că cerul nu este la fel de strălucitor ca Soarele (o idee cunoscută sub numele de paradoxul lui Olber) este de fapt o consecinţă a faptului că Universul a avut un început în timp.

Cea mai apropiată stea de noi, Proxima Centauri, se află la o depărtare de aproximativ 60 de milioane de raze solare de sistemul solar. Aceasta înseamnă că există o probabilitate de 1 la o sută de miliarde ca Soarele să se ciocnească de vreo stea din galaxia Andromeda.

Desigur, acesta nu este singurul mod în care Pământul ar putea fi distrus. Dacă o stea ar trece destul de aproape de Pământ pentru a perturba orbita planetei noastre, atunci nu va fi prea bine pentru noi. Din fericire chiar şi un astfel de eveniment are o probabilitate de a se produce de doar aproximativ 1 la un milion. După aceea Soarele va continua să strălucească, iar Pământul îşi va continua mişcarea de rotaţie în jurul acestuia. Ura!

Veştile proaste: noi suntem deja morţi

Doar pentru că o stea nu va veni peste noi să ne omoare asta nu înseamnă că putem sta şi aşteptă până se formează galaxia Milkomeda. Deşi sistemul solar nu va fi distrus, acesta va fi mutat, probabil, chiar mai departe spre periferia galaxiei decât ne aflăm noi în prezent.

Aceasta este, probabil, o veste bună pentru că gaura neagră ce se află în centrul galaxiei Calea Lactee (ce are o masă de aproximativ 4 milioane de ori masa Soarelui) şi gaura neagră din Andromeda (cu o masă de aproximativ o sută de milioane de ori masa Soarelui) vor interacţiona reciproc şi vor emite o mulţime de raze X în acest proces. Din această cauză este mai bine să nu fim prea aproape de ele. Gaura neagră supermasivă ce va rezulta din fuziunea celor două galaxii va începe să consume materie din mijlocul galaxiei, producând radiaţii ce vor afecta chiar şi planeta Pământ.

Galaxia nou formată va fi destul de activă pentru un timp. Ca urmare a coliziunii dintre galaxii şi gazul rămas din ambele galaxii se va ciocni, provocând apariţia unei unde de şoc ce va cauza apariţia a noi stele. După numai câteva milioane de ani unele dintre cele mai mari stele vor deveni supernove şi chiar nu ar trebui să ne aflăm în apropierea vreuneia dintre ele.

Am lăsat ce este mai rău pentru la sfârşit, deoarece chiar dacă Pământul va mai exista peste 4 miliarde de ani, adevărul este că noi nu vom mai exista, cel puţin nu în forma actuală. Dacă vă gândiţi să asiguraţi supravieţuirea omenirii pe un termen lung, trebuie să ţineţi minte că termenul final nu este atunci când Soarele va rămâne fără combustibil şi va deveni o stea gigantă roşie. Noi va trebui să plecăm de pe planetă cu mult înainte de acest moment.

Soarele este în schimbare şi evoluează. În cele 4,5 miliarde ani de când s-a format, el a devenit cu aproximativ 40% mai luminos. Şi aşa se va întâmpla în continuare! Energia Soarelui provine prin transformarea hidrogenului în heliu şi, pe măsură ce timpul trece, acest hidrogen (cel puţin în centrul Soarelui) devine tot mai rar. Acest lucru înseamnă că Soarele va arde tot mai tare pe măsură ce va trece timpul. Atunci când va începe coliziunea dintre cele două galaxii, Pământul va fi atât de fierbinte încât mările şi oceanele se vor evapora, ceea ce va însemna sfârşitul pentru orice ar mai exista în acea perioadă pe Pământ.

Să sperăm că descendenţii noştri ce vor putea supravieţui sub forma roboţilor vor putea admira frumuseţea incredibilei coliziuni galactice, deoarece versiunea în carne şi oase a umanităţii nu va mai exista demult pe planeta Pământ.



Traducere de Cristian-George Podariu după what-will-happen-when-our-galaxy-collides-with-andromed.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.


Dacă găsești site-ul util, ne poți ajuta cu o DONAȚIE