Dacă o să căutați pe Internet, o să găsiți mai multe articole în care se vorbește că telepatia este reală, că a fost demonstrată în laborator șamd.
Dar, în realitate, este vorba doar de titluri-momeală (ori titluri „click-bait”, cum numește omul-nou, romglezul, acele titluri atrăgătoare și înșelătoare).
Telepatia nu este posibilă, oricâte povești captivante veți auzi despre comunicări stranii între mame și copii aflați în pericol ori altele similare. Știu, sună decepționant... Iată de ce telepatia nu este posibilă.
Cum ar funcționa telepatia?
Telepatia se referă la capacitatea de a transmite propriile gânduri către o altă minte.
Ca să poți transmite propriile gânduri, ar trebui să se întâmple următoarele:
- gândurile să poată fi codificate într-o formă precisă (cum, de exemplu, transmitem semnalul prin Internet, în 0 și 1) de către creier;
- gândurile să fie transmise în această formă codificată în afara creierului, în spațiu;
- gândurile astfel transmise ar trebui să găsească în celelalte creiere un dispozitiv / mecanism de decodificare a mesajului transmis.
Din tot ce știm până acum, nu există nicio modalitate de a capta gândurile cuiva, nu știm cum s-ar putea modula un semnal purtător al gândurilor și cum s-ar putea transmite acest semnal prin spațiu, folosind creierul uman, pe care la nivel anatomic îl cunoaștem foarte bine, după zeci de ani de studiu aprofundat.
Sigur, o să spuneți că tehnologii recente, folosind inteligența artificială, tocmai asta fac, citesc gândurile. Progresele sunt remarcabile. Acestea se bazează, în esență, pe colectarea de date, identificarea unor tipare ale activității electrice a creierului și utilizarea acestor tipare, asociate unor termeni, pentru a „citi mintea”. Suntem departe de citirea fidelă a gândurilor, cea care se presupune că ar avea loc în cazul telepatiei.
În fapt, dacă am putea citi gândurile unei persoane, ne-am afla foarte aproape de înțelegerea conștiinței, domeniul conștiinței fiind unul în care nu am făcut prea mari progrese din momentul în care am descoperit că avem una, așa cum am arătat în acest articol: Cel mai probabil nu vom înțelege niciodată ce este conștiința
Telepatia prin unde electromagnetice
Dar, de dragul discuției, să spunem că gândurile s-ar codifica într-o formă anume. Care sunt posibilitățile? Varianta cea mai la îndemână ar fi, probabil, undele electromagnetice. Prin undele electromagnetice se pot transmite o varietate infinită de mesaje. Dar pentru a emite unde electromagnetice pe distanță mare, pe zeci, sute ori mii de metri, este nevoie de un generator de unde electromagnetice.
Mediul de transmisie este asigurat, aici nu ar fi o problemă. Undele electromagnetice nu au nevoie de vreun mediu special de transmisie. Călătoresc prin spațiu, indiferent dacă există sau nu aer.
În partea cealaltă, la receptor, am avea nevoie de un creier-antenă, care să recepționeze undele electromagnetice, să decodeze semnalele șamd.
Dacă vă întrebați dacă există această posibilitate chiar acum, răspunsul este nu. Am fi știut până acum, la cât de mult s-a cercetat în acest domeniu. Undele cerebrale sunt detectabile la distanțe foarte mici de creier, iar detecția lor nu ajută la mare lucru. Pe de altă parte, nu avem nicio idee cum să interpretăm semnalele electrice din celulele cerebrale. Sigur, și dacă am ști, nu ar însemna că există telepatie, dar am fi mai aproape de a înțelege misterul minții umane.
Să existe o altă formă de transmisie? Puțin probabil. Iar explicația este la îndemâna fiecăruia: dacă am fi avut capacitatea de a comunica telepatic, ai fi știut deja, nu?
Altfel, singura discuție ar mai fi dacă nu cumva doar unii, adică un grup mic, privilegiat, dintre noi ar putea avea această capacitate. Dar e de reamintit că s-a cercetat foarte mult acest domeniu în laborator. Telepatia a fost și este obiectul cercetării, chiar dacă astăzi niciun cercetător serios nu mai crede că este posibil ca telepatia chiar să existe. Rezultatele sunt fără echivoc: telepatia nu există.
Din motive pe care nu le știm, natura nu a ales această cale de comunicare. Dar a ales o altă modalitate, care mie îmi pare mai complexă, mai uimitoare: vorbirea.
Vorbirea: o metodă de comunicare „magică”
Uităm ușor că dispunem de un mecanism de transmitere a gândurilor care ar putea fi considerat cu ușurință ca fiind magic de extratereștri: vorbirea. Nu vi se pare nimic magic, dar este.
Hai să analizăm un pic ce se întâmplă când vorbim. Pentru claritate, să ne distanțăm un pic de problemă. Imaginați-vă, preț de câteva paragrafe, că sunteți extratereștri; nu știți nimic despre specia umană, pe care tocmai ați descoperit-o. Aveți cu totul alte metode de comunicare decât omul. Cum ați aprecia comunicarea prin intermediul vorbirii?
Ok, să vorbim acum despre ce ar observa extratereștrii și despre cum ar putea interpreta ce văd:
- ar vedea cum unii oameni mișcă din acea mică deschizătură de la nivelul capului (gura);
- ar vedea cum alți oameni, la diferite distanțe, ar părea că primesc un mesaj de la cei care mișcă gura. Mai mult, un om ar putea primi instrucțiuni și s-ar comporta în diverse chipuri în funcție de ce i se transmite. Amintiți-vă cum arată o oră de sport la școală.
Dacă extratereștri ar putea avea o privire de ansamblu asupra umanității, astăzi ar putea vedea cum o ființă umană vorbește în șoaptă într-un sat din Apuseni, iar o altă ființă umană dă din cap că a înțeles în celălalt colț al lumii, pe o stâncă din Colorado, SUA. Sigur, aici apare altă magie, tehnologia comunicației la distanță.
Cum anume acel mesaj al celui care mișcă din gură ajunge la cel care primește mesajul ar putea să nu fie deloc clar. Cred că ar fi foarte dificil pentru ființe extraterestre să priceapă că acea mișcare a gurii provoacă niște unde dezordonate în mediul dintre vorbitor și cel care ascultă (unde ale moleculelor de aer), iar acele unde ale aerului ajung să se transforme într-un mesaj de-o precizie și detaliu formidabile.
Cred, așadar, că este foarte posibil ca pentru extratereștri modul nostru de comunicare, banala vorbire, să fie perceput ca o metodă formidabilă, incredibil de avansată.
Comunicarea prin vorbire are, la prima vedere, un avantaj mare comparativ cu comunicarea ubicuă prin unde electromagnetice: selecționarea corespondentului. Dacă doresc să vorbesc doar cu tine, îmi reglez discursul de așa natură să fiu auzit doar de tine. Undele electromagnetice ar fi transmise în eter și recepționate de oricine. Asta nu ar reprezenta ceva ce ne-am dori, nu?
Cu ce rămânem?
Nu, telepatia nu există. Dar vorbirea este cel puțin la fel de magică precum credem că este telepatia.
În plus, faptul că omul a inventat o rețea globală, Internetul, face comunicarea astăzi aproape instantanee între noi, oriunde am fi pe planetă. Atât de avansată este astăzi comunicarea prin intermediul tehnologiei, încât telepatia pare - și dacă ar fi reală - o metodă a trecutului. Ce să faci cu telepatia, când ai WhatsApp?
⇒ Citiți și:
• Cum funcționează auzul
• Cum funcționează limbajul uman
