Spune-ți opinia!

Tu YouyouAcum patruzeci de ani un proiect militar din China comunistă a condus la una din cele mai mari descoperiri de medicamente din medicina modernă. Artemisininul este tratamentul actual cel mai eficient contra malariei, care a permis salvarea a milioane de vieţi.

 

 


Totuşi, până de curând, originile medicamentului erau un mister.


“Am fost la o întâlnire în Shanghai, în 2005, cu toţi cercetătorii în domeniul malariei chinezi, unde am fost întrebaţi cine a descoperit artemisininul,” spune Louis Miller, un cercetător în domeniul malariei la Institutul Naţional de Sănătate din Rockville, Maryland, SUA. “Am fost şocat că nimeni nu ştia răspunsul.“ Miller şi colegul său de la Institutul Xinzhuan Su au început să facă cercetări în istoria medicamentelor. După ce au examinat cu atenţie scrisori, caiete originale ale cercetătorilor şi transcrieri de la o întâlnire secretă, au concluzionat că cea mai mare recunoaştere ar trebui să i se atribuie farmacistei Tu Youyou. Cu patru luni în urmă lui Tu i s-a decernat cel mai prestigios premiu din domeniul medical, premiul Lasker. Tu Youyou, acum în vârstă de 80 de ani, conduce încă un laborator în Beijing, unde continuă să studieze medicamentul artemisinin. La puţin timp după ce a primit premiul ne-am întâlnit la un hotel aproape de Central Park, în New York.

La întâlnirea noastră a fost şi ginerele ei, Lei Mao, fizician care trăieşte în Carolina de Nord, care a jucat rolul de interpret. Tu este o persoană scundă, cu păr scurt, negru ca tăciunele, care se buclează în şuviţe în jurul urechilor. Ochelarii de citit atârnă de un lanţ în jurul gâtului. Ca răspuns oricăror vorbe de laudă ce i se adresează ea reacţionează cu blândeţe şi într-un mod extrem de modest. În schimb, atunci când povesteşte despre cercetările întreprinse, vorbeşte cu rapiditate şi cu o pasiune nestinsă de trecerea anilor. Tu şi-a desăvârşit munca între anii ’60 şi ’70, în momentele de apogeu ale Revoluţiei Culturale Chineze, o tentativă impusă de guvern de a crea o nouă formă de societate potrivit propriei viziuni asupra socialismului. A fost o perioadă haotică şi teribilă în care oamenii de ştiinţă şi alţi intelectuali erau văzuţi ca duşmani de clasă şi erau trimişi să lucreze la ţară pentru ”reeducare.“

Publicaţiile ştiinţifice au fost interzise. Cu toate acestea, China se confrunta cu o situaţie urgentă, care învingea orice cauză politică. Unul din puţinii aliaţi, Vietnamul de Nord, era în război cu Vietnamul de Sud şi aliatul acestei ţări, SUA, şi în această regiune malaria scăpase de sub control. La acea vreme principalul tratament era un medicament numit clorochină, dar parazitul malariei dezvoltase rezistenţă rapid la el. Ţara pierdea mai mulţi soldaţi din cauza malariei decât din cauza gloanţelor americane. Liderul chinez Mao Zedong a pus bazele unui proiect secret de descoperire a unui medicament cunoscut sub numele prozaic de 523, din cauza datei la care a fost lansat: 23 mai 1967. Timp de câţiva ani sute de oameni de ştiinţă au testat mii de compuşi artificiali fără niciun succes şi se cunoaşte faptul că un program similar în SUA a avut acelaşi rezultat. Fără un medicament sintetic disponibil, atenţia s-a întors spre remediile tradiţionale ale Chinei. Guvernul a cerut Academiei Medicinei Tradiţionale Chineze din Beijing să numească unul din cercetătorii săi pentru căuta un remediu în grădina de plante chinezeşti.

Academia a ales-o pe Tu, un om de ştiinţă cu o experienţă de câţiva ani, care a studiat atât medicina chineză cât şi pe cea occidentală şi care ştia îndeajuns de mult despre ambele tipuri de medicină încât să-şi dea seama că nu se înhăma la o treabă uşoară. “În momentul în care mi-am început cercetarea peste 240.000 de compuşi au fost testaţi în SUA şi China fără niciun rezultat pozitiv,“ a afirmat ea. Curând, după ce s-a alăturat proiectului 523, Tu a fost trimisă în provincia Hainan, o regiune din sudul îndepărtat, grav afectată de malarie, pentru a observa efectele bolii în mod direct.

Întrucât soţul său fusese exilat la ţară în acea perioadă, iar ea a trebuit să-şi încredinţeze fata de 4 ani în grija unei grădiniţe locale. Şase luni mai târziu, când Tu s-a întors în Beijing, fiica sa nu o mai recunoştea şi se ascundea de “femeia ciudată” care a venit să o ia acasă. Dar Tu se pare că nu avea niciun resentiment. “Munca era prioritatea mea de top aşa că eram dispusă să-mi sacrific viaţa personală,” afirmă ea.  Iar perioada din Hainan a impresionat-o profund. “Am văzut o mulţime de copii care erau în ultimul stadiu de malarie.” a spus Tu. ”Acei copii au murit foarte repede.” Împreună cu 3 asistenţi a studiat cu atenţie peste 2000 de reţete de remedii tradiţionale chinezeşti în biblioteca Academiei. “Ca echipă am fabricat 380 de extracte de plante şi le-am testat pe şoareci. Unul dintre compuşi chiar a redus numărul de paraziţi de malarie din sânge. Acesta a fost derivat din pelin dulce (Artemisia annua), o plantă comună pe teritoriul Chinei, care era folosită ca tratament pentru “febra intermitentă “ - simptom al malariei.





Echipa a realizat teste suplimentare, doar pentru a înţelege de ce efectul compusului părea că dispare gradat. Tu a recitit reţeta, scrisă acum mai bine de 1600 de ani într-un text intitulat în mod inspirat “Reţete pentru situaţii de urgenţă bine de avut la îndemână." Instrucţiunile erau să se cufunde o legătură de pelin în apă şi apoi să se bea sucul obţinut. Tu şi-a dat seama că metoda lor de preparare, fierberea pelinului, ar fi putut afecta ingredientul activ. Aşa că ea l-a pregătit altfel, folosind un solvent eteric, care fierbe la 35 grade Celsius. Când a fost testat pe şoareci şi maimuţe, preparatul s-a dovedit 100% eficient. ”Tocmai vindecasem malaria rezistentă la medicamentele mai vechi,“ a spus Tu. ”Eram cu toţii foarte entuziasmaţi.”

Dar oare va avea efect şi în cazul oamenilor – şi era un tratament sigur? Tu s-a oferit voluntară pentru a fi primul subiect testat. “Ca lider al acestui grup de cercetare, aveam această responsabilitate,“ a afirmat ea. După ce nu a suferit niciun efect advers, Tu a început probe clinice cu muncitorii care au contactat malaria în pădure. În 30 de ore, febra a scăzut şi paraziţii nu mai erau în sânge. Munca lui Tu nu a fost publicată decât după 1977, când agitaţia Revoluţiei Culturale s-a stins .

Conform obiceiului, autorii au rămas anonimi, într-o astfel de societate egalitară grupul fiind considerat mai important decât individul. Descoperirea medicamentului artemisinin rămâne un motiv de mândrie pentru China, iar unii oameni de ştiinţă susţin că acest caz arată că aplecarea spre leacurile tradiţionale bazate pe plante medicinale merită a mai fi încercată pentru descoperirea altor asemenea "pietre preţioase" botanice încă ignorate. Medicamentul ajută acum zeci de milioane de oameni pe an şi este în continuare obţinut din pelin dulce, cultivat în China, Vietnam şi Africa de Est. Cercetarea continuă pentru obţinerea de soiuri cu randament mai mare al compusului activ. În ultimii zece ani a fost dezvoltată şi prima rezistenţă la artemisinin, în Cambodgia. Medicamentul încă îşi face efectul, dar tratamentul durează mai mult, în general patru zile în loc de două. Pentru a opri acest fenomen, al apariţiei rezistenţei la medicament, doctorii folosesc acum artemisinin în combinaţie cu alte medicamente anti-malarie; este mai greu pentru parazit să dezvolte rezistenţă la două medicamente în mod simultan.

Cum spune şi Tu, cercetătorii în domeniul malariei trebuie să rămână vigilenţi. Este responsabilitatea oamenilor de ştiinţă să continue lupta pentru îmbunătăţirea asistenţei medicale la nivel mondial. Şi, în ciuda importanţei muncii ei, ea rămâne o persoană modestă. “Ceea ce am făcut a fost ceea ce trebuia să fac în schimbul educaţiei pe care ţara mi-a oferit-o,“ afirmă ea.

Ea şi-a exprimat gratitudinea la ceremonia de acordare a premiului Lasker, cu soţul, fiica şi nepoata alături. Dar acest premiu a reprezentat doar cireaşa de pe tort: “Mă simt mai recompensată când văd atât de mulţi pacienţi vindecaţi.”




Textul reprezintă traducerea articolului The modest woman who beat malaria for China, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Ioana Mădălina Ilinca

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



SUSȚINE SCIENTIA!
Donează
prin PayPal


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro