În mai 1983, oamenii de ştiinţă de la detectorul UA1 de la acceleratorul Super Proton Synchrotron de la CERN au realizat primele observaţii definitive ale bozonului Z. Vărul său încărcat electric, bozonul W, fusese observat cu câteva luni mai devreme. Aceste două tipuri de particule sunt purtătorii forţei nucleare slabe şi confirmau experimental modelul teoretic care unifica forţa electromagnetică cu forţa nucleară slabă.

 

James Rohlf, profesor asistent la Universitatea Harvard din SUA, se afla la CERN şi coordona eforturile de cercetare care căutau să observe bosonul Z la experimentul UA1.

James Rohlf, profesor asistent la Universitatea Harvard din SUA, se afla la CERN şi coordona eforturile de cercetare care căutau să observe bozonul Z la experimentul UA1.

Pagina de mai jos este din jurnalul său personal de cercetare ("logbook" în engleză) unde prezintă sumarul a patru evenimente colectate de detectorul UA1, despre care cercetătorii credeau că reprezintă dezintegrări de bozoni Z. Şi colaborarea UA2 a descoperit bozonul Z la puţin timp după aceea.

 

 

Istoria fizicii particulelor: descoperirea bosonului Z la CERN în 1983

 

Pagina de jurnal de cercetare din 30 mai 1983 a lui James Rohlf, coordonatorul efortului de căutare a bozonului Z la experimentul UA1 de la CERN, cel care a şi descoperit particula.

Primul eveniment este adnotat cu "o traiectorie suplimentară de particulă", deoarece reprezenta un mod posibil, dar rar, de apariţie a bozonului Z. Al doilea eveniment era bazat pe observarea de miuoni în detector şi oferea o confirmare esenţială a celorlalte evenimente, care se bazau toate pe observarea de electroni din dezintegrarea bozonului Z. Tocmai pentru că sistemul de detecţie a miuonilor era independent de sistemul de detecţie a electronului s-a putut face această confirmare independentă.

Rohlf comentează că notaţia "înregistrate la 12 minute unul după altul" a fost un semn de mare surpriză, căci primele evenimente fuseseră colectate timp de săptămâni de zile. Aşadar, colectarea unuia după altul a venit ca o mare surpriză.

Diagrama prezentată aici a fost reprodusă în articolul din Physics Letters B în iulie 1983, anunţând descoperirea bozonului Z.

Carlo Rubbia şi Simon Van der Meer au fost răsplătiţi cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1984 pentru descoperirea bozonilor W şi Z.

Citiţi şi Descoperirea bozonului W la CERN în 1983.

 

 

Articol tradus de Adrian Buzatu din revista Symmetry, cu acordul editorilor.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.