Da, pare o ciudățenie pentru animale care-și petrec viața în apă, dar aceasta este situația: unele specii de rechin sunt nevoite să înoate continuu; altfel, riscă să moară. Există două mari tipuri de rechini, în funcție de modul în care respiră.
Pe de-o parte, sunt rechini care trebuie să înoate continuu, cum rechinul alb sau rechinul ciocan. Aceste specii folosesc un mecanism numit ventilație ram: aerul (de fapt, apa bogată în oxigen) le trece prin branhii doar dacă se deplasează înainte. Dacă se opresc complet din înot, nu mai circulă apa prin branhii și se pot sufoca.
Pe de altă parte, există și specii de rechini care pot pompa apă peste branhii stând pe loc – de exemplu rechinul din specia Ginglymostoma cirratum sau rechinii din familia Orectolobidae. Ei folosesc un mecanism de ventilație bucală activă, prin care își mișcă mușchii fălcilor pentru a trage apă prin branhii chiar și nemișcați.
Înseamnă că rechinii care trebuie să înoate permanent, nu dorm niciodată?
Nu, nu înseamnă asta. Rechinii dorm, dar nu în același fel ca omul sau mamiferele.
Rechinii nu au pleoape și nici o zonă cerebrală specifică somnului profund. În schimb, ei intră în stări de repaus parțial, în care activitatea creierului și a corpului scade, dar continuă să rămână parțial vigilenți.
Speciile care trebuie să înoate mereu dorm în mișcare. Încetinesc mult înotul și rămân într-o stare de semi-conștiență, în care o parte a creierului rămâne activă pentru a controla respirația și direcția.
> Citește și: De ce devin rechinii inerți („îngheață”) când sunt întorși cu burta în sus
