Suntem pe cale să obţinem o imagine mai bună despre una din cele mai mari necunoscute ale Universului: inflaţia cosmică. Primele hărţi ale cosmosului provenind de la satelitul Planck al Agenţiei Spaţiale Europene sunt aşteptate să apară la începutul anului 2013.
Acestea ar trebui să ne ajute să obţinem descrieri ale modului în care, după Big Bang, Universul a ajuns de la ceva mai mic decât un proton la o dimensiune colosală în mai puţin de o trilionime dintr-o trilionime de secundă.
Universul timpuriu era o supă de plasmă fierbinte lipsită de caracteristici, care cumva s-a dezvoltat în roiurile de galaxii dense şi vidurile cosmice pe care le putem vedea astăzi. Pe o scară mai largă, regiunile îndepărtate una de cealaltă ar trebui să arate foarte diferit, cel puţin conform legilor termodinamicii. Dar studiile desfăşurate asupra radiaţiei cosmice de fond (CMB) – prima lumină care a fost eliberată, cu 300 000 de ani după Big Bang – arată că Universul este la fel în toate direcţiile.
Pentru a explica această asemănare improbabilă, fizicienii au invocat inflaţia cosmică: având în vedere că toate punctele din Univers au fost la un moment dat vecine, ideea este că ele s-au despărţit atât de rapid încât nu au putut uita unul de celălalt. Datele provenind de la Wilkinson Microwave Anisotropy Probe (WMAP), aparţinând NASA, lansat în 2001, a sprijinit o predicţie cheie asupra inflaţiei cosmice, care spune că structura Universului este susţinută de fluctuaţii cosmice în spaţiu-timp.
Stephen Hawking a precizat recent că dovezile aduse de WMAP în ceea ce priveşte inflaţia reprezintă cel mai important progres din fizică din timpul carierei sale. Dar un model convingător pentru ceea ce a generat expansiunea exponenţială, momentul în care a început şi pentru cât timp a durat această expansiune, nu a fost încă stabilit. Datele provenind de la WMAP au revelat şi ceva surprize, cum ar fi trăsăturile inexplicabile prezente în CMB. Prin urmare, cosmologii aşteaptă cu nerăbdare hărţile de înaltă rezoluţie de la Planck pentru a pune lucrurile în ordine. Echipa care lucrează la proiectul Planck va face publice primele rezultate cosmologice, obţinute ca urmare a 15 luni de cercetare, undeva în martie.
În plus, rezultatele obţinute de la Planck vor ajuta la îmbunătăţirea cifrelor în ceea ce priveşte cantitatea de energie întunecată, materie întunecată şi materie normală existente în Univers. Planck ar putea, de asemenea, înregistra primele semne directe ale încreţiturilor din spaţiu-timp denumite unde gravitaţionale. Nu este prea rău pentru o sondă care este deja pe jumătate moartă – unul din cele două detectoare de pe Planck s-a oprit din funcţionare încă din ianuarie anul trecut. Întregul complex va fi dezasamblat în august.
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului smart-guide-2013, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Alexandru Huţupanu
