Tânără la computerCum să diferenţiem un site bun de unul rău? Există o zicală conform căreia căutarea unei informaţii pe Internet  e asemenea cu a bea dintr-un furtun pentru incendiu. Există o cantitate năucitoare de informaţie publicată care este uşor accesibilă pentru oricine.

 

 

 

Internetul se dezvoltă atât de repede, încât de fiecare dată când îţi deschizi clientul de navigare, ai acces direct la cea mai mare compilaţie de informaţie din istorie, mai vastă decât toate cărţile din toate librăriile din lume; iar în ritmul actual, ea creşte cu 5% în fiecare lună. Caută informaţie referitoare la orice domeniu şi opţiunile afişate sunt mai mult decât suficiente. Deci, când omul de rând vrea să obţină informaţie de calitate, cum poate să-şi dea seama dacă site-ul pe care l-a găsit îi oferă informaţie veridică sau nu? Vom afla în continuare.

Vom analiza trei categorii de instrumente pentru aprecierea validităţii informaţiei prezentate pe o pagină web. În primul rând, ne vom axa pe câteva reguli ale bunului simţ, referindu-ne la modul de prezentare al paginii, pe care majoritatea pământenilor ar trebui să-l sesizeze. Apoi vom arunca o privire la câteva programe menite să ne ofere o părere obiectivă. În final, vom face o recenzie a ghidului „Cum să recunoşti pseudoştiinţa” pentru a vă da o idee solidă asupra oricărui tip de informaţie care v-ar putea interesa.

Stilul de prezentare

Există un oarecare adevăr în expresia „să judecăm o carte după coperţi”, mai ales când vine vorba de pagini web. Site-urile pot fi concepute de oricine, fie că au la dispoziţie o echipă numeroasă de editori şi cercetători sau nu. Prezentările ingenioase se găsesc la tot pasul, de la site-urile universităţilor până la revistele de ştiinţă sau portalurile mass-media pentru consumatori care promovează cine ştie ce. Însă există diferenţe importante între un articol ştiinţific şi un articol pseudoştiinţific, chiar şi pe cea mai arătoasă pagină de web, care pot fi recunoscute.

Deseori cea mai evidentă diferenţă este bibliografia de la sfârşitul articolului. Dacă nu există bibliografie, atunci probabil citiţi interpretarea unui reporter vizavi de cercetare şi ar trebui căutat originalul. Dacă nu există referinţe deloc, atunci este un semn evident că ceea ce citeşti este probabil cercetare ştiinţifică nelegitimă. Dacă nu conţine referinţe, mergi mai departe. Lipsa de referinţe nu înseamnă că articolul este greşit, înseamnă doar că există o sursă originală, mai bună pe care încă nu ai descoperit-o.

Dacă există referinţe, fii atent că deseori maniacii vor adăuga şi ei referinţe, aşa că este necesar să identifici anumite lucruri. Atenţie la cineva care se citează pe el însuşi. Atenţie în special la studiul sau articolul care este citat, care odată ce l-ai accesat găseşti a fi ceva total diferit faţă de ceea ce a descris autorul. Este foarte important să analizezi ce sunt acele citate: sunt ele articole din reviste ştiinţifice legitime ori au fost publicate într-o revistă dedicată pentru promovare?

Multe rezultate de pe Google vor afişa nu o pagină cu un design atrăgător cu buget mare în spate, ci o pagină obscură. Spre exemplu, profesorii universitari vor avea adesea o pagină simplă pe serverul universităţii, descriind cercetările şi alte informaţii. Adesea, aceste mici pagini arată urât, fiindcă nu sunt create de un designer web profesionist. Un maniac ce îşi pune laolaltă propria pagină web ar putea-o face într-o manieră similară. Cum ştii dacă ceea ce priveşti este un site de amator făcut de un maniac sau un site de amator făcut de un expert ştiinţific?

Un indiciu este că profesioniştii în ştiinţă ştiu că există moduri pentru a stabili credibilitatea şi ei urmează în general aceste reguli. Citarea surselor este şi în acest caz importantă. Un cercetător adevărat ştie că trebuie să dea surse pentru a fi luat în serios. Un maniac omite deseori acest aspect sau se citează pe el însuşi ori face referinţe la nume faimoase precum Einstein (probabil singurele nume pe care le cunoaşte).

Erorile gramaticale sunt unul din cazurile în care este corect să judecăm o carte după coperţi. Greşelile de ortografie şi gramatică ce nu sunt corectate sunt un semn că probabil citeşti pagina unui maniac, care lucrează în izolare şi nu are pe cineva care să-i verifice munca. Pagina personală a unui profesor, însă, este deseori verificată şi corectată de studenţi şi colegi. Atenţie, deci, la gramatica deficitară.

Ne învârtim în jurul întrebării cine este autorul. În primul rând, dacă autorul este anonim, treci din prima peste articol. Dacă autorul este un reporter, ceea ce este deseori cazul, atunci trebuie să cauţi numele cercetătorului original. Dacă este un om de ştiinţă legitim, va avea destule publicaţii disponibile şi este uşor să-l cauţi cu ajutorul lui Google Scholar unde îi introduci numele. Asta nu dovedeşte nimic, dar existenţa publicaţiilor în reviste recunoscute dă autorului mai multă credibilitate decât cuiva care nu le are. Atenţie la faptul că majoritatea motoarelor de căutare precum Google Scholar afişează şi publicaţii fără valoare, chiar şi cărţi comerciale care nu sunt verificate în vreun fel, aşa că trebuie să fii atent pentru a vedea exact ce sunt acele publicaţii.

Dacă pagina web te ademeneşte cu informaţie demonstrativă dar necesită plată pentru a obţine restul poveştii, s-ar putea să ai de-a face cu un site de vânzări, sau cu un sistem de abonare care este încă (din păcate) întâlnit în cazul revistelor de ştiinţă. Universităţile au aproape întotdeauna conturi care le permit să treacă de abonare. Ar trebui să fie uşor de apreciat dacă te afli în faţa unui sistem de abonare unde numele cercetătorului poate fi folosit pentru a descărca articolul complet, sau te confrunţi cu o pagină comercială care încearcă să te determine să cumperi o carte care te învaţă „secretele” sau orice alt ceva.

Un nume de site precum RealScientificInfo.com sau LifeRevolution.biz este asemenea unui vânzător de maşini fără idei care vrea să fie considerat onest. Paginile web de acest fel nu reprezintă modul obişnuit în care ştiinţa adevărată este răspândită. Site-ul ar trebui să reprezinte o organizaţie reală, o instituţie academică sau o revistă, nu doar o adunătură aleatorie de materiale de pe Internet.

Unelte software

Ar fi grozav dacă ar exista ceva asemănător unui plugin pentru clientul de navigare sau ceva care ar putea confirma sau infirma unei persoane obişnuite dacă un site este credibil sau nu. Însă, în ciuda eforturilor de a crea o astfel de unealtă, nu s-a înregistrat nici un progres substanţial.

O unealtă bună este programul Quakometer, care foloseşte un algoritm automat pentru a scana paginile unui site, verificând folosirea limbajului. Un scor este raportat care măsoară cât de probabil e ca pagina web să folosească greşit limbajul ştiinţific, promovând astfel pseudoştiinţa sau dacă pare a fi de calitate. Evident aceasta nu este o soluţie perfectă; dar când l-am folosit pe site-uri pe care le cunosc, am descoperit că rezultatele sunt în general corecte, cel mai mare defect al programului este că afişează deseori scoruri prea mari site-urilor care merită evitate.

Unealta Web of Trust este un sistem de măsurare bazat pe aprecierile utilizatorilor care stabileşte un scor de credibilitate pentru paginile web. Este un plugin pentru clientul de navigare care afişează o mică pictogramă la fiecare link de pe pagină, plus încă o pictogramă pentru pagina pe care te afli, ambele având culori de la verde la galben sau roşu, în funcţie de aprecierile utilizatorilor. Din experienţa mea, este mai puţin folositoare pentru a măsura încrederea articolelor ştiinţifice şi mai folositoare pentru a măsura funcţiile de securitate şi de serviciu pentru cumpărători ale site-ului; mai potrivit pentru detectarea spam-ului decât pentru identificarea calităţii reduse.

Rbutr este un plugin pentru clientul de navigare care permite utilizatorilor să lege articolele care resping ceea ce este scris pe pagina curentă. Aşadar, dacă citeşti ceva care a fost respins undeva, rbutr îţi va face legătura imediat cu acea locaţie. Dezavantajul este că unealta poate avea două tăişuri: respinge un articol prost cu unul bun şi respinge acelaşi articol bun cu cel rău, după părerea diferitelor persoane. Nu există o metodă exactă pentru ca utilizatorul să ştie care dintre articole este cel bun, doar că se resping reciproc.

Cumva surprinzător, serviciile de evaluare a încrederii online, dintre care TRUSTe este cel mai cunoscut, permit site-urilor să plătească pentru un certificat de încredere care este afişat pe site. Se pare că aceste site-uri care plătesc pentru aceste certificate sunt de fapt, mai degrabă neserioase; persoanele care au motive mai puţin onorabile sunt deseori mult mai motivate de a te convinge că au onoare. În orice caz, confidenţialitatea site-ului nu are de a face nimic cu nivelul de calitate al articolelor de pe site. Dacă vezi un fel de pictogramă de certificare pe o pagină web, aceasta nu dovedeşte nimic. Sub nici o formă nu ar trebui să asumi că ea face ca informaţia să fie veridică.

Cea mai bună colecţie de unelte pentru a aprecia validitatea informaţiilor online este site-ul Skeptical Software Tools al lui Tim Farley. Ar trebui să salvaţi această pagina ca un semn de carte şi dacă ceva nou se iveşte care să ajute oamenii de rând să evalueze site-urile, Tim va fi printre primii care va aprecia calitatea uneltei.

Cum să recunoşti pseudoştiinţa

Cititorii fideli ar putea recunoaşte această listă din episodul 37, cu mult timp în urmă. Aceasta este o versiune prescurtată care o puteţi aplica conţinutului unei pagini web. Aceste semne de atenţionare nu dovedesc nimic, dar ele sunt caracteristici ale pseudoştiinţei. Atenţie oricând vedeţi aşa ceva pe un site:

:: cunoştinţele antice, înţelepciunea antică, afirmaţii că oamenii din antichitate credeau sau ştiau despre asta sau că a rezistat testului vremii. Pentru a vedea dacă o idee este adevărată, o testăm; nu ne întrebăm dacă oamenii din antichitate o credeau adevărată.
:: presupunerile de opresiune din partea autorităţilor, un vechi truc pentru a explica de ce nu ai mai auzit de un anumit lucru până acum. Cel mai mare semnal de alarmă dintre toate este că cineva „Nu vrea ca tu să ştii” asta sau „Ceea ce doctorii nu îţi spun”.
:: orice sună prea frumos să fie adevărat, probabil nu este. Soluţii miraculos de uşoare la probleme complicate ar trebui să-ţi alarmeze întotdeauna scepticismul.
:: dacă site-ul este dedicat pentru promovarea sau vânzarea unui produs sau informaţii? Dacă da, atunci probabil citeşti o broşură comercială deghizată într-un articol de cercetare.
:: fii în special atent la site-urile care citează nume mari, faimoase, populare ca şi inspiraţie. Albert Einstein, Nikola Tesla şi Stephen Hawking sunt trei dintre cele mai abuziv folosite nume din istorie. Cercetarea reală, tinde să citeze nume curente din domeniu, nume de care puţini oameni au auzit. Numele faimoase sunt menţionate mai mult în mediile comerciale.
:: atenţie întotdeauna la înşelătoriile de tip naturist. Dacă un site evidenţiază ostentativ avantajele de a fi 100% natural, organic, verde, durabil, unitar, sau alte asemenea cuvinte electrizante, este mai probabil să citeşti pseudoştiinţă decât ştiinţă.
:: articolul se încadrează în modul nostru de înţelegere al lumii? Dacă pretinde o idee revoluţionară – energie gratis, sănătate de fier – lucruri pe care toată lumea le vrea dar nu există cu adevărat. Fii sceptic.
:: în cercetarea reală se prezintă mereu punctele slabe şi dovezile contra, ceea ce se întâmplă mereu în ştiinţă. Pseudoştiinţa tinde să treacă peste astfel de dovezi. Dacă o pagină web pretinde că oamenii de ştiinţă sau experţii sunt toţi de acord cu această nouă descoperire, atunci probabil citeşti material pseudoştiinţific.
:: în general, cuvântul „revoluţionar” este un fel de glumă veche în domeniile ştiinţei, împreună cu frazele de tipul „oamenii de ştiinţă sunt uimiţi” sau „ceva ce ei nu vor ca tu să afli”. Dacă site-ul promite să revoluţioneze ceva, atunci ai de a face cel mai probabil cu un maniac ce are puţin de-a face cu ştiinţa autentică.
:: când cineva afişează pe pagina de web faptul că e inteligent sau că e un renumit intelectual sau gânditor, nu este aşa. Mergi mai departe.
:: în final, evită întotdeauna un site făcut de un singur individ care are toate răspunsurile. Presupunerea că a rezolvat sau explicat totul cu o nouă şi inovativă teorie este aproape sigur o farsă.

Acest articol nu reprezintă neapărat o descriere perfectă sau completă a ce înseamnă site de valoare ori un site de doi lei, dar ar trebui să ofere oamenilor de rând un început decent pentru a putea aprecia calitatea informaţiei de pe un site. Cele scrise mai sus arată cât de greu este de făcut această apreciere şi subliniază un alt motiv pentru care atât de mulţi oameni cred lucruri ciudate. Informaţia rea este uşor de vândut, dar nu întotdeauna la fel de uşor de recunoscut.

Traducere după How to Tell a Good Website from a Crap Website de Răzvan Gavrilă cu acordul editorului

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.