Nimeni nu-i place să aștepte și suntem dispuși să plătim pentru a evita așteptarea. Livrarea rapidă, fast-foodul și streamingul video sunt profitabile tocmai pentru că reduc sau elimină așteptarea. Puteți testa acest lucru întrebând un grup de oameni dacă ar prefera să primească 100 de lire acum sau 110 lire peste un an. Cercetările arată că o majoritate semnificativă va alege cele 100 de lire.
Dar de ce aleg atât de mulți oameni să nu aștepte, când pare evident că ar fi mai avantajos să o facă? Uneori, această nerăbdare este pusă pe seama iraționalității, impulsivității sau planificării pe termen scurt.
Totuși, există o tradiție îndelungată în psihologie și economie care consideră nerăbdarea, cel puțin parțial, o reacție rațională. Poate la lumea de azi, sau poate la lumea în care am evoluat.
Cercetări recente sugerează că istoria noastră evolutivă ne-a modelat nerăbdarea și folosesc modele matematice pentru a explica acest fenomen.
Ideea centrală
Imaginați-vă o populație mare de indivizi identici care pot alege între a se bucura de o recompensă imediată sau a aștepta o recompensă mai mare mai târziu. Un exemplu ar fi alegerea între două terenuri de vânătoare: unul apropiat și unul mai îndepărtat.
Cel apropiat oferă garantat un animal mic destul de repede, în timp ce cel îndepărtat este mai probabil să ofere un animal mare, dar doar după o perioadă lungă de așteptare sau după o vânătoare extenuantă. Un alt exemplu ar fi consumul unui fruct mic și necopt acum sau așteptarea câteva luni până când fructele devin mari și coapte.
Desigur, există un risc. Dacă oamenii așteaptă prea mult pentru recompensa mai mare, există posibilitatea să nu mai trăiască suficient pentru a o obține. Chiar dacă ajung acolo, fructele coapte s-ar putea să fi dispărut deja, poate furate de altcineva.
După cum arată autorii unui studiu recent, animalele (inclusiv oamenii) sunt mai avantajate dacă aleg „pasărea din mână”, chiar și cu riscuri relativ mici (s-ar putea să nu ajungă la păsări) și incertitudini (s-ar putea să nu mai fie două păsări când ajung acolo).
Simulări ca acesta sunt simplificări ale realității, dar sunt utile pentru a înțelege cum ar fi putut evoluția să genereze anumite tendințe în comportamentul uman și animal. Totuși, acest model nu explică foarte bine nerăbdarea pe care o vedem în prezent.
În majoritatea studiilor despre alegerile pe termen lung, oamenii manifestă niveluri ridicate de nerăbdare chiar și în situații în care riscul este aproape eliminat și când ar fi mai avantajos din punct de vedere financiar să fie răbdători.
Ne comportăm ca vânătorii-culegători. O posibilă explicație este că modul în care evoluția ne-a făcut să valorizăm viitorul este încă prezent în oameni. Ne comportăm ca și cum lumea ar fi incertă și riscantă, așa cum era pentru vânătorii-culegători, chiar și atunci când nu este.
Cei răbdători sunt recompensați
O altă explicație ar putea fi că ne este greu să evaluăm cum 110 lire sunt mai bune decât 100 de lire. Există multe dovezi pentru acest punct de vedere.
De exemplu, într-un experiment realizat în 2012 împreună cu psihologii Marc Scholten și Shane Frederick, participanții au fost puși să aleagă între 700 de lire acum sau 700 de lire plus 42 de lire peste un an.
Când alegerea a fost formulată în termeni de sume, oamenii au fost nerăbdători. Dar când cele 42 de lire au fost descrise de procente - ca „plus 6%” - oamenii au devenit mult mai răbdători.
Oamenii știu că un câștig anual de 6% este o rată excelentă a dobânzii. Totuși, mulți nu fac calculele, iar suma suplimentară de 42 de lire pare neînsemnată în comparație cu cele 700 de lire.
Intoleranța la pierderi
Un alt rezultat care nu se potrivește cu această teorie evolutivă privește modul în care oamenii reacționează la pierderi. De exemplu, atunci când trebuie să aleagă între a plăti o factură de 100 de lire acum sau peste un an, mulți oameni, uneori majoritatea, preferă să plătească imediat. De fapt, unii preferă chiar să plătească 110 lire acum, decât 100 de lire mai târziu.
Totuși, posibilitatea ca în viitor să nu mai fie nevoie să plătească factura (creditorul ar putea uita sau chiar muri) ar trebui să îi facă să amâne plata cât mai mult posibil.
Această preferință este probabil legată de o aversiune fundamentală față de datorii, care nu pare să aibă o explicație evolutivă clară, dar este asociată cu religiozitatea (n.n. mai exact, cu aspectele sociale ale frecventării bisericii, decât simpla credință în Dumnezeu).
Rămâne de văzut dacă aceste preferințe complexe (cum ar fi intoleranța față de pierderi) pot fi explicate prin procesul selecției naturale sau dacă au apărut mai târziu în dezvoltarea umană.
Teoria evoluționistă este un instrument esențial pentru a înțelege bazele deciziilor umane. Cu toate acestea, lumea modernă este foarte diferită de mediul în care am evoluat.
Traducere și adaptare după How evolution might explain impatience de Daniel Read, profesor de științe comportamentale la Warwick Business School, University of Warwick
