Te-ai întrebat vreodată dacă ai putea trece un test de detectare a minciunii sau ți-ai imaginat cum ar fi să „citești” limbajul trupului altora?
Citirea limbajului corpului poate fi excelentă pentru a adăuga tensiune scenelor de interogatoriu din filmele de acțiune. Cu toate acestea, adevărul este că nu există prea multe dovezi că putem detecta minciunile urmărind limbajul corpului cuiva.
Când încerci să descoperi dacă cineva minte pe timpul unui interviu, sursele tale sunt comportamentul pe care îl afișează persoana sau informațiile pe care le oferă. Detectarea minciunilor pe baza unor indicii nonverbale (limbajul corpului) este mai populară decât detectarea minciunii pe bază de indicii verbale, deoarece oamenii cred că mincinoșii își pot controla vorbirea, dar nu și comportamentul. Dar indiciile verbale privind minciuna sunt mult mai revelatoare.
Oamenii presupun adesea că mincinoșii vor fi anxioși. De exemplu, că un mincinos ar putea privi în altă parte (evitându-l pe intervievator), și-ar putea frământa mâinile, ar transpira sau înghiți frecvent. Nu există dovezi științifice pentru această ipoteză. Problema este că și cei care spun adevărul devin nervoși în timpul interviurilor și pot manifesta același comportament ca cei care spună minciuni.
Mincinoșii sunt mai preocupați de credibilitatea lor, în timp ce cei care spun adevărul sunt mai înclinați să creadă că adevărul va ieși la iveală. Cu toate acestea, dacă mincinoșii și oamenii sinceri optează pentru strategii de limbaj corporal, ei vor face același lucru: vor evita să arate semne de nervozitate.
Dar tacticile folosite cei care spun adevărul și cei care spun minciuni diferă când vine vorba de vorbit. Cei care spun adevărul sunt deschiși și sunt dispuși să ofere informații. De obicei, ei nu oferă toate informațiile pe care le cunosc la început, deoarece nu știu cât de mult se așteaptă să ofere. De asemenea, le poate lipsi motivația de a oferi o mulțime de informații. Cei sinceri cred că onestitatea lor este evidentă pentru interlocutori. De ce să depună atât de mult efort pentru a oferi detalii pe care le consideră irelevante când adevărul este clar? În plus, la început, este posibil să nu poată accesa tot ceea ce este stocat în memoria lor.
Mincinoșii încearcă să-și păstreze poveștile simple. Le este teamă că ceea ce spun le poate oferi investigatorilor piste care ar putea fi verificate. În plus, se tem că nu vor putea repeta tot ce au spus atunci când vor fi intervievați din nou sau că o minciună elaborată va necesita prea mult timp de gândire.
Studiile privind minciuna au arătat că nu numai că indiciile verbale sunt mai revelatoare decât indiciile nonverbale despre înșelăciune, dar și că oamenii sunt mai buni la detectarea minciunii atunci când ascultă pe cineva vorbind, decât atunci când observă comportamentul unei persoane.
Tehnicile de interviu din majoritatea profesiilor, cum ar fi activitatea de control al frontierei sau munca de poliție, au fost dezvoltate de cercetători specializați în studiul minciunii, acestea fiind menite să exploateze diferitele strategii verbale pe care le folosesc cei care spun adevărul și cei care spun minciunile pe timpul interviurilor. Procedura aleasă depinde de context.
Utilizarea strategică a informațiilor
Dacă intervievatorul are dovezi care nu sunt cunoscute intervievatului (de exemplu, un e-mail care arată că cineva a participat la un eveniment), tehnica utilizării strategice a informațiilor este cea mai bună alegere. Acesta constă în punerea de către intervievatori de întrebări despre eveniment, fără a dezvălui dovezile pe care le au. Cei sinceri care nu au nimic de ascuns vor vorbi liber și vor oferi detalii, în timp ce mincinoșii vor nega că au participat la eveniment, vor fi reticenți în a oferi detalii și pot refuza întrebările. Este mai probabil ca cei care mint să intre în contradicție cu dovezile.
Stabilirea verificabilității
Uneori intervievatorii nu au dovezi, dar este posibil ca persoana intervievată să le furnizeze. Când se utilizează tehnica de interviu care constă în stabilirea verificabilității, intervievatorii îi întreabă pe cei intervievați dacă pot furniza dovezi pe care intervievatorul le poate verifica. Cercetările au arătat că cei care spun adevărul sunt mai predispuși să ofere voluntar astfel de dovezi (de exemplu, menționând alte persoane care au fost la eveniment) decât cei care spun minciuni.
Evaluarea credibilității cognitive
Să presupunem că subiectul investigației nu este dacă persoana intervievată a participat la un eveniment, ci dacă intervievatul spune adevărul sau nu despre ceea ce a discutat cu cineva la eveniment. Cele două tehnici menționate mai sus, utilizarea strategică a informațiilor și stabilirea vericabilității, nu sunt potrivite pentru această situație. Un e-mail care arată că cineva a participat la eveniment nu va dezvălui ce s-a întâmplat acolo. Dacă persoana intervievată nu a înregistrat conversația, nu va putea oferi informații verificabile. În această situație, se poate folosi o tehnică ce constă în evaluarea credibilității cognitive, care se focalizează doar calitatea declarațiilor.
Pe timpul folosirii acestei tehnici, un intervievat este rugat inițial să informeze cu ceea ce s-a întâmplat într-o perioadă scurtă. Persoana intervievată primește apoi indicii cu privire la ceea ce se așteaptă să spună (poate fi lăsată să asculte un exemplu de înregistrare a cuiva care oferă cantitatea de detalii așteptată a fi observată), i se crește motivația de a vorbi (dându-i-se impresia că spune cea mai interesantă poveste) sau i se facilitează reamintirea (cerându-i-se să ofere detalii despre ceea ce au simțit în timp ce aveau respectivele experiențe).
Intervievații sunt rugați să-și spună povestea de mai multe ori. Cercetările au arătat că cei care spun adevărul oferă voluntar mai multe informații suplimentare în timpul acestor informări succesive decât cei care spun minciuni, care își păstrează poveștile simple.
Este imposibil să spui ce informații se află în capul cuiva. Deocamdată, gândurile oamenilor sunt private, deoarece pur și simplu nu avem tehnologia pentru a dezvălui ceea ce gândește cineva.
Poate fi mai puțin plin de farmec decât un detector de minciuni, dar simpla ascultare a cuvintelor pe care le spune cineva poate dezvălui mai multe despre starea minții sale decât și-ar dori.
Credit imagine depositphotos.com
Traducere și adaptare după TheConversation
