În vechime, să învingi plictiseala arăta tăria de caracter a celor excepționali. Să fii cu tine însuți nu a fost niciodată ușor. Dar astăzi, într-o lume plină de distracții, ce mai este distractiv? Mulți dintre noi găsesc chiar și perioade scurte, de maximum 15 minute, insuportabile fără un mijloc de distracție la îndemână. Chiar și șocurile electrice sunt preferabile companiei propriilor gânduri...

Într-o meta-analiză a 11 studii publicată în revista Science o echipă de cercetători a evidențiat că mulți dintre participanți au găsit dificil să stea singuri într-o cameră, cu singura sarcină fiind aceea de a se gândi, aceștia preferând diverse activități, chiar și auto-administrarea de șocuri electrice, decât să petreacă timpul cu gândurile lor.

Omul este, din câte știm, singurul animal care se poate detașa, planificat, de mediul în care trăiește, pentru a se dedica reflecției, analizei propriilor acțiuni și idei.

Dar gânditul este dificil și evitat de cei mai mulți dintre noi. Iar acest fapt ne duce la concluzia că ceea ce susțin cei mai mulți dintre noi sunt doar idei preluate, poate ușor prelucrate. Suntem, până la un punct, ceea ce auzim de la alții.

Probabil că opinia curentă majoritară este că preferăm un film propriei minți (adică să vizionăm un film decât să stăm cu propriile gânduri) pentru că un film, chiar și prost, oferă totuși o distracție, ne produce o oarecare satisfacție. Dar statul cu propriile gânduri este dificil chiar și în situația în care nu există niciun mijloc de distracție la îndemână (cum ar fi statul în cabină de munte, fără televizor, telefon ori orice alt mijloc cu care să poți face ceva distractiv).

În cadrul mai multor studii subiecților li s-a cerut să stea într-o cameră simplă pentru 6-15 minute, fără a avea acces la obișnuitele mijloace de distracție (telefon mobil ori orice alt instrument pe care l-ar fi putut folosi pentru diverse activități pentru a înlătura plictiseala). După această perioadă li s-a cerut să spună cum s-au simțit. 57 % au găsit dificil să se concentreze, iar 89 % au afirmat că nu s-au putut concentra deloc, mintea lor rătăcind în această perioadă de la un gând la altul. 49,3 % au considerat experiența avută, adică gânditul, ca neplăcută.

Într-un alt studiu participanții au avut la dispoziție un buton care genera șocuri electrice, care putea fi folosit pe perioada în care trebuiau să se gândească. Surprinzător sau nu, 67 % dintre bărbați și-au administrat cel puțin un șoc, dar doar 25 % dintre femei. Asta, cel mai probabil, pentru că bărbații au o mai mare tendință de a căuta senzații noi decât femeile. Deci mulți dintre participanți au găsit mai tolerabilă administrarea de șocuri electrice decât gânditul :)

Dar de ce e gânditul atât de neplăcut? Probabil pentru că mulți s-au concentrat pe problemele avute ori alte gânduri negative. O altă explicație ar putea fi dificultatea sarcinii primite: aceștia trebuiau să fie „scenariști” și „actori”, în sensul că trebuiau să stabilească de unii singuri la ce să se gândească (de exemplu, la următoarea vacanță), iar apoi să-și imagineze ce urmau să facă pe timpul activității imaginate.

Era nevoie de un studiu pentru a afla că gânditul e dificil și nu e o activitate cu care să se „îndeletnicească” mulți dintre noi? :)


Mergeți la minutul 2:15 pentru a vedea un scurt experiment în care participantul la studiu utilizează șocul electric pentru a scăpa de plictiseală.

 

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.