În timp ce toată mulțimea folosește salutul nazist, o persoană refuză să salute

Au fost și există nenumărate exemple de regimuri politice monstruoase. Și mulți se întreabă de ce oamenii nu s-au ridicat sau nu se ridică împotriva unor tirani abjecți. Unii dintre noi ne grăbim să-i judecăm pe cei care se conformează regulilor unor regimuri tiranice, catalogându-i pe aceștia ca fiind „spălați pe creier”, psihopați sau cel puțin inferiori din punct de vedere moral.

Ne place să credem că noi am fi altfel, dar care este probabilitatea ca tu să fii un erou rebel, refuzând să fii complice în menținerea sau chiar susținerea unui sistem represiv? Iată ce spune știința despre acest subiect.


• Logica consecinței și logica adecvării

Comportamentul uman este guvernat de două „logici” complementare și foarte diferite.

Conform logicii consecinței, alegem ce să facem ca un bun economist: cântărim costurile și beneficiile opțiunilor pe care le avem din perspectiva obiectivelor personale. Este vorba, în esență, despre cum obținem ceea ce ne dorim.

Dar există și logica adecvării, conform cărei rezultatele, bune sau rele, sunt adesea de o importanță secundară. Adesea alegem cum să acționăm întrebând: „ce trebuie să facă o persoană ca mine într-o situație ca asta”?

Interacțiunile sociale umane depind de tendința noastră de a ne conforma regulilor nescrise de comportament adecvat. Cei mai mulți dintre noi suntem de încredere, politicoși, respectăm eticheta. Nu ne deranjează să lăsăm judecătorii sau arbitrii de fotbal să aplice regulile. Ne conformăm chiar și la normele arbitrare.

Logica adecvării se auto-aplică: dezaprobăm, condamnăm sau raportăm persoanele care mint sau înșală. Chiar și în „jocuri” anonime, experimentale, oamenii vor plăti o sumă pentru a-i pedepsi pe alții pentru că sunt necooperanți.

Logica adecvării este, așadar, esențială pentru a înțelege modul în care ne putem organiza în echipe, companii și națiuni. Avem nevoie de sisteme comune de reguli pentru a coopera, evoluția având un rol important în rafinarea acestui comportament.

Bazele psihologice se formează devreme. Copii de trei ani vor protesta dacă sunt încălcate „regulile” arbitrare ale unui joc. Și cu toții știm cât de umilitor este să ieși în evidență pe terenul de joacă pentru că încalci „regulile” privind îmbrăcămintea sau comportamentul, de exemplu.


• Mecanismul regimurilor autoritare

Ambele logici sunt necesare pentru a crea și menține un regim autoritar. Pentru a ne asigura că facem alegerile personale „corecte”, principalele instrumente ale unui stat opresiv sunt: răsplătirea conformității și pedepsirea oricărui indiciu de rebeliune.

Dar câștigul personal (sau supraviețuirea) oferă o bază fragilă pentru un stat represiv.

Logica adecvării face ca cei mai mulți să nu fie doar elemente cooperante, ci și mecanisme de sprijinire a statului opresiv, căci logica adecvării ne cere să urmăm regulile, dar și să ne asigurăm că și ceilalți procedează la fel; adesea fără să ne întrebăm de ce regulile sunt așa cum sunt.

Prin urmare, regimurile completează recompensele și pedepsele cu norme, reguli și convenții care se auto-controlează. Un bun coleg de partid, un membru al unui cult religios sau al unui grup terorist vor afla că trebuie să se supună ordinelor, să elimine orice opoziție și să nu pună la îndoială autoritatea; dar și să aplice aceste norme asupra semenii lor.

Prin urmare, statul autoritar este preocupat mai presus de orice de păstrarea ideologiei, de definirea modului „corect” de a gândi și de a se comporta, astfel încât populația să se poată conforma fără îndoieli.

Această perspectivă poate ajuta la explicarea ororilor Germaniei naziste, arătând că nu este în primul rând o problemă individuală. Cum spunea Hannah Arendt, atrocitățile Holocaustului au fost înfăptuite de oameni banali, convinși să se conformeze unui set de comportamente anormale.


• Tu te-ai ridica împotriva unui regim autoritar?

Suntem destul de siguri că majoritatea dintre noi s-ar conforma (cu mai mult sau mai puțin disconfort), fiind dificil să ne opunem senzației că modul în care sunt lucrurile este unul corect și adecvat.

Gândiți-vă doar la ardoarea cu care oamenii pot impune standarde de îmbrăcăminte, interdicții privind limbajul vulgar sau norme alimentare; oricât de arbitrare ar putea fi.

Într-adevăr, ne putem simți „obligați moral” să apărăm partidul, națiunea sau religia, indiferent de caracterul acestora.


• Totuși, unii s-ar răscula

Cu toate acestea, un număr mic dintre noi s-ar opune - dar nu pe baza diferențelor de moralitate. Și rebelii trebuie să folosească logica adecvării, dar ei vor găsi norme și idealuri diferite, împărtășite cu colegii de rezistență sau inspirați din istorie sau literatură. Nerespectarea unui set de norme necesită înlocuirea acestuia cu altul.

Sigur, este posibil ca unii oameni, în mod natural, să fie mai non-conformiști decât alții, cel puțin în anumite perioade din viață. Dacă acești rebeli reușesc să aibă succes, depinde parțial de cât de convingători sunt față de sine și față de alții care nu vor să se conformeze regulilor majorității. În fapt există ceva sprijin pentru ideea că rebelii dispun de bune abilități verbale și o bună inteligență generală.

Modul în care reacționăm la nedreptate poate afecta și tendința noastră de a ne răscula. Persoanele care nu tolerează riscul și au încredere ușoară în ceilalți sunt mai puțin susceptibile să reacționeze puternic la nedreptate. Asta îi poate face pe aceștia să se conformeze.


• Rolul contextului social

Un alt factor îl reprezintă circumstanțele sociale. Clasele superioare și mijlocii din Germania din perioada 1920-1940 erau de două ori mai susceptibile să se alăture partidului nazist decât cele cu statut social inferior. Așadar, este posibil ca cei care au cel mai mult de pierdut și / sau sunt dornici să urce pe scara socială să fie în mod deosebit susceptibili la conformitate.

În plus, dacă alți membri ai cercului tău social se conformează, este posibil să crezi și tu că este lucrul „adecvat” de făcut.

Puțini vor lupta împotriva unui regim autoritar după ce au cântărit cu atenție consecințele. La urma urmei, rezultatul cel mai probabil este eșecul și eliminarea.

Ceea ce impulsionează lupta împotriva unui regim opresiv este o viziune diferită: o promisiune a egalității, a libertății și a dreptății și un sentiment că acestea ar trebui apărate, indiferent de consecințe.


Traducere și adaptare după Would you stand up to an opressive regime? de Nick Chater, profesor de științe comportamentale, Warwick Business School, University of Warwick 

Puteți comenta folosind contul de pe site, de FB, Twitter sau Google ori ca vizitator (fără înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate (aprobate de admin).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Donează prin PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro