Animalele sunt dezbrăcate (exceptându-le pe cele pe care le "îmbrăcăm" noi, oamenii). Pentru zeci de mii de ani şi noi, oamenii, am fost dezbrăcaţi. Ce s-a întâmplat? De ce am simţit nevoia să punem ceva care să ne acopere trupurile? E un semn al evoluţiei speciei noastre? Care este sensul ruşinii pe care o resimţim atunci când suntem dezbrăcaţi în prezenţa altora?
În cadrul unui experiment, cercetători britanici au încercat să afle dacă dacă persoanele selectate pot scăpa în câteva zile de inhibiţiile cunoscute şi pot ajunge să se simtă confortabil în prezenţa unor străini, dezbrăcaţi fiind.
Dar înainte de a prezenta rezultatele experimentului, iată care este teoria curentă privind apariţiei ruşinii în ce priveşte nuditatea. Se consideră că ruşinea de a fi dezbrăcat are un rol social bine stabilit: protejarea cuplurilor.
Omul reprezintă una dintre puţinele specii care îşi stabileşte perechea (mai mult sau mai puţin) pentru toată viaţa. Pe de altă parte, omul este un animal social, interacţionează cu alte persoane din grupul ori din afara grupului său de apropiaţi. Semnalele sexuale pe care le transmite un trup dezvelit ar pune în pericol legătura stabilită în perechi. Hainele ascund aceste semnale şi oferă o protecţie pentru tentaţiile sexuale.
Să ne întoarcem la experimentul nostru... Opt persoane - niciuna nudistă - au fost filmate de către BBC Horizon pentru a testa teoriile ştiinţifice privitoare la motivul pentru care ne simţim inconfortabil atunci când suntem dezbrăcaţi în preajma unor străini. Detaliile experimentului le puteţi afla urmând linkul de mai sus.
Care au fost rezultatele experimentului? Ruşinea de a fi dezbrăcat se învaţă, nu este înnăscută şi ea se poate elimina prin puţină practică. Aşadar, deşi cei care nu suntem nudişti privim cu maximă surprindere (şi-i bănuim de degradare morală) pe cei care au aderat la acest "curent", oricare dintre noi, cu un pic de "practică", putem ajunge să înlăturăm disconfortul pe care-l resimţim în mod normal, dezbrăcaţi, în preajma unor persoane străine.
