„Acela care vrea să fie mereu fericit trebuie să se schimbe neîncetat", credea Confucius. În China, în urmă cu două milenii şi jumătate, Kong Qiu şi adepţii săi au sintetizat tradiţiile poporului chinez pentru a fundamenta ceea ce credeau ei că reprezintă principiile fundamentale ale umanităţii. Desigur, ceea ce înţeleg occidentalii acum prin confucianism este diferit de învăţăturile iniţiale, acestea schimbându-se de-a lungul timpului, asemenea celorlalte filosofii majore care au înflorit în Est: budismul şi taoismul.
Dar ceea ce a rămas peste timp din aceste sisteme de gândire sunt acele seturi utile de principii care au ajutat oamenii să trăiască ‘o viaţă bună’.
Continuând linia preocupărilor anterioare legate de filosoful Epicur şi de obsesia modernă privind cărţile de auto-ajutorare, caut în învăţăturile filosofilor antici chinezi sfaturi despre aflarea fericirii.
Într-un articol din Journal of Happiness Studies, Zhang şi Veenhoven compară versiunile antice chinezeşti ale taoismului, budismului şi confucianismului cu caracteristicile moderne ale fericirii. Analizând rezultatele unei multitudini de studii colectate în baza mondială de date despre fericire (World Database of Happines) ei ajung la concluzia că, în comparaţie cu budismul şi taoismul vechi, învăţăturile filozofice confucianiste au fost cele care au pus mai mult preţ pe trăirea unei vieţi fericite.
Deci, iată (pe scurt) câteva sfaturi confucianiste cu privire la modul de a trăi o viaţă bună, în contrast cu unele dintre principiile din taoism și budism.
1. Investeşte în relaţiile intime
Concepţia confucianistă asupra vieţii este construită pe ideea de ‘Jen’. Acest lucru înseamnă un sentiment de preocupare pentru bunăstarea altora. Adepţii confucianismului ar trebui să aducă Jen în relaţiile lor sociale şi, în măsura în care o pot face, în societatea mai largă.
Comparând acest lucru cu observaţiile asupra condiţiilor moderne ale fericirii, el apare ca un sfat bun. În general vorbind, căsătoria ne face mai fericiţi, mai mulţi prieteni ne fac mai fericiţi şi oamenii sunt mai fericiţi atunci când au pe cineva în care să aibă încredere. Taoismul clasic merge pe aceeași direcţie, dar budismul vechi contrazice aceste dovezi, sfătuind oamenii să evite relaţiile intime.
2. Îmbrăţişează societatea
Societatea este acceptată în confucianism şi filozofia încurajează adepţii săi să se angajeze în ea. Acesta este, de asemenea, un sfat bun, conform cercetărilor. Oamenii care sunt membri ai unor cluburi, biserici şi alte organizaţii sunt mai fericiţi, oameni care au un loc de muncă sunt mai fericiţi şi aşa mai departe. Dovezile arată că acest lucru este adevărat şi la un nivel societal. Ţările în care oamenii au cele mai dense reţele de prieteni sunt, de asemenea, cele în care oamenii sunt cel mai fericiţi.
Comparativ, vechiul taoism spunea, retrage-te în natură, pe când vechiul budism spunea, retrage-te complet din societate - ambele concepţii fiind suspecte dacă fericirea este ţelul tău.
3. Fii o persoană de succes
Confucianismul recomandă devoţiune faţă de ocupaţia aleasă. Bogăţia câştigată din muncă este, de asemenea, văzută într-o lumină pozitivă în confucianism. În general vorbind, oamenii cu mai mulţi bani şi cu un statut mai înalt sunt mai fericiţi (dar trebuie avut în vedere faptul că mai mulţi bani nu aduc întotdeauna mai multă fericire). În schimb, atât taoismul, cât şi budismul vechi dispreţuiesc câştigurile.
4. Distrează-te
Confucius credea că distracţia cu moderaţie era acceptabilă. Acest lucru este susţinut de constatarea cercetărilor moderne conform cărora oamenii care se angajează în activități plăcute sunt mai fericiţi (știu, surpriză surpriză!). Studiile care au continuat acestă temă arată că nu există dezavantaje pe termen lung din cauza distracţiei. Deci, nu are niciun rost să respingem posibilitatea fericirii, aşa cum o face vechiul budism chinez, care avertizează că finalul căutării fericirii nu poate fi decât dezamăgirea.
5. Trăieşte sănătos
Încă un truism - da, oamenii care sunt mai sănătoşi sunt mai fericiţi. Cu toate acestea, doar pentru că sfatul este evident nu înseamnă că este mai puţin relevant sau mai probabil că oamenii îl vor pune în practică! În ciuda caracterului evident al acestui sfat, budismul din China antică recomandă în fapt privaţiune fizică. Din nou, ne vom alătura lui Confucius în acest punct.
6. Îndeplineşte-ţi obligaţiile
Unul dintre cele mai importante aspecte ale confucianismului antic chinez este valorizarea datoriei şi a responsabilităţii. Există puţine dovezi că la nivel individual acest lucru te poate face mai fericit. La nivel social, însă, oamenii care trăiesc în societăţile colectiviste, cum ar fi chinezii, tind să fie mai puţin fericiţi decât cei care trăiesc în societăţile individualiste. Acest lucru se poate datora faptului că societăţile colectiviste sufocă tendinţa de auto-actualizare a individului.
7. Instruieşte-te
Aţi ghicit, persoanele mai educate sunt, de asemenea, mai fericite. Pe de altă parte, educaţia contribuie în mare parte la o viaţă fericită, permiţându-ţi să obţii un loc de muncă mai bun, dar mai multă educaţie nu duce neapărat la mai multă fericire. Un lucru este clar, totuşi, este mai bine să trăim într-o societate mai educată, chiar dacă ceilalţi sunt mai educaţi decât noi.
Educaţia este parţial aprobată de taoism, în timp ce budismul clasic recomandă evitarea completă a şcolii. Din nou, confucianismul câştigă pe această temă.
Înţelepciunea antică
Poate că nu este o surpriză faptul că omul care este cunoscut în Occident drept „Confucius" este venerat de mulţi ca fiind „Învăţătorul antic" şi „Înţeleptul perfect". Sunt deosebit de impresionat de citatul din vechime postat în partea de sus a articolului. Acesta anticipează clar constatarea cercetării moderne conform căreia ne obişnuim rapid cu experienţele pozitive, aşa încât aceste nu ne mai sporesc fericirea.
Pe de altă parte, este important să reţineţi că aceste comparaţii sunt făcute pe baza versiunilor antice chinezeşti ale confucianismul, taoismului şi budismului. Există o variaţie considerabilă în cadrul fiecărei astfel de şcoli de gândire - atât de multe, încât versiunile moderne ar putea constitui la fel de bine şcoli complet diferite de filosofie.
Budismul vechi are referinţe proaste în această comparaţie, dar oamenii variază considerabil în ceea ce își doresc de la învățăturile filosofice. Nu este obligatoriu ca toţi oamenii să aibă drept scop principal în viaţă atingerea fericirii; unii pot pune mai mult preţ pe alte obiective.
Bibliografie: Zhang, G., & Veenhoven, R. (in press) Ancient Chinese philosophical advice: can it help us find happiness today? Journal of Happiness Studies, 1-19
Traducere de Maricica Botescu după how-to-be-happy-confucian-style, cu acordul autorului
