Se întâmpla prin anii ’60… Un psiholog pe nume Jack Brehm de la Duke University (North Carolina, UŞ) şi-a propus să afle (cu oftica pe copiii lui, pentru că nu mâncau plante), dacă nu cumva ar putea găsi o cale prin care copiii să perceapă favorabil consumul de vegetale.

Făcu rost de o grupă cu 50 de copii şi îi invită să evalueze gradul în care fiecare plantă dintr-o listă lungă i-ar face plăcere s-o consume. Peste câteva săptămâni, Brehm (probabil, exasperat) comunică copiilor că ar dori să ştie dacă gradul de plăcere în privinţa consumului se modifică. Observă, te rog, sinceritatea din acest mesaj – le-a oferit un motiv suficient de bun ca prichindeii să încerce legumele.

Ca să testeze această idee, domnul Brehm le propune prichindeilor să încerce la întâmplare vegetale. Doar că nu e la întâmplare, iar aici e clenciul. El va „selecta” pentru fiecare acele plante evaluate iniţial ca fiind neplăcute. Aşa că o luă spre piaţă cu lista plantelor evaluate iniţial ca fiind nesuferite de fiecare în parte.

Fiecare copil va încerca vegetalele respective în câte trei porţii zilnice în fiecare săptămână timp de câteva săptămâni (da, da, cu acordul părinţilor). Peste o lună de zile, Brehm arată acestor copii o listă lungă cu vegetale printre care se afla şi legumele nesuferite iniţial, dar consumate sistematic în ultimele săptămâni, şi îi roagă se evalueze gradul de plăcere în privinţa consumului.

Ce crezi că s-a petrecut între timp?

Predicţia lui Brehm era următoarea: dacă vor consuma sistematic aceste legume, evaluate ca fiind neplăcute, gradul de plăcere, în privinţa consumului acestora, va creşte. De ce ar sta lucrurile în acest fel?  Copiii, care consumă legumele (neplăcute iniţiale) în mod sistematic, vor începe să creadă că, din moment ce consuma aceste legume, atunci trebuie că le place. Exact aşa s-a întâmplat.

Înarmat, dar şi surescitat, cu rezultatele acestui studiu în minte, Jack Brehm dădu fuga acasă şi împreună cu soţia reuşi să-şi convingă proprii copii de plăcerea (gustativă) oferită de multele legume proaspete.  Iată cum şi unii părinţi îşi pot „manipula" proprii copii.

Vrei să tragi o concluzie? Bine. Te las să meditezi la implicaţiile acestui studiu (unele consecinţe sunt de nivel social).

Brehm, J. W. (1960). Attitudinal consequences of commitment to unpleasant behavior. Journal of Abnormal and Social Psychology, 60, 370-383

Articol preluat de pe blogul SasSeramis, cu acordul autorului

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.