InterogatoriuCunoaștem cu toții tehnica de interogare polițistul bun-polițistul rău ilustrată atât de frecvent în televiziune și filme. În realitate, cel puțin în Regatul Unit, atunci când doi polițiști realizează interogatoriul unui suspect împreună, unul dintre ei pune întrebările, iar celălalt pur și simplu ia notițe.

 

Uită de tehnica polițistul bun-polițistul rău - iată adevărata psihologie din spatele interogatoriilor implicând două persoane

Asta nu înseamnă că metoda intervievatorului dublu nu poate fi exploatată pentru a depista mai ușor dacă un suspect minte.

În cadrul unui nou studiu, Samantha Mann și colegii ei au testat efectul comportamentului intervievatorului care lua notițe. Peste 100 de studenți și oameni apaținând personalului universității au fost rugați fie să spună adevărul atunci când răspundeau la întrebări detaliate legate de o slujbă adevărată pe care chiar o avuseseră, fie să mintă și să răspundă la întrebări despre o slujbă fictivă.

 

După ce au avut trei zile în care să se pregătească, participanții au fost invitați într-un laborator de psihologie pentru a fi chestionați. O intervievatoare cu un stil neutru punea întrebările (e.g. ”Dacă m-ai pregăti să-ți iau locul la slujbă pentru o zi, ce lucruri ar trebui să știu despre ea?”), în timp ce un al doilea intervievator lua notițe. Important era faptul că acest al doilea intervievator manifesta fie un comportament încurajator (zâmbind și dând din cap în semn de aprobare), fie unul neutru, fie se purta ca și cum ar fi avut suspiciuni (încruntându-se și dând din cap în semn de dezaprobare). Participanții erau motivați de promisiunea unei recompense de 5 lire dacă păcăleau intervievatorii.    

Iată rezultatul principal - participanții care spuneau adevărul dădeau răspunsuri mai detaliate decât mincinoșii, dar asta doar atunci când cel de-al doilea intervievator constituia o prezență încurajatoare. Asta este complet opusul stilurilor de interogare agresive atât de frecvent ilustrate în operele de ficțiune. Creând o atmosferă liniștitoare, cel de-al doilea intervievator încuraja intervievații cinstiți să se deschidă mai mult, ceea ce făcea ca lipsa detaliilor mincinoșilor să iasă în evidență.

Un alt semn al înșelăciunii era numărul de comentarii negative făcute de către mincinoși cu privire la șefii lor (fictivi). Din nou, această diferență apărea doar atunci când cel de-al doilea intervievator, care lua notițe, se arăta încurajator. Mann și echipa ei au spus că aceasta a fost prima dată când un studiu a demonstrat efectul benefic de detectare al minciunilor pe care îl are faptul de a avea un al doilea intervievator încurajator.

Descoperirile nu au fost toate așa cum se așteptau cercetătorii. Ei credeau că mincinoșii aveau să se uite mai mult la cel de-al doilea intervievator decât cei cinstiți, însă asta nu s-a întâmplat, poate din cauza faptului că acesta părea neimportant.

Un ultim semn al înșelăciunii era acela că mincinoșii făceau mai adesea ”contact vizual intenționat” - momente în care susțineau privirea primului intervievator mai mult decât e normal. Asta contrazice mitul conform căruia mincinoșii evită contactul vizual, însă nu este clar exact cât de folositoare este această descoperire, pentru că ceea ce considerăm ”mai mult decât normal” este subiectiv.

La fel ca în cazul tuturor studiilor de acest tip, este important să ne amintim pericolele extrapolării cu prea mare ușurință la scenarii din viața reală. Acestea erau minciuni fără miză mare și în studiu nu au fost implicați delincvenți sau polițiști adevărați.



Traducere de Ana Dumitrache după forget-good-cop-bad-cop-real-psychology cu acordul editorului

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.