ŢintăStabilirea greşită a scopurilor poate afecta performanţa, poate genera un comportament imoral şi poate dăuna organizaţiilor. Nu este întâmplător faptul că modul în care îţi stabileşti obiectivele interacţionează cu atâtea zone ale vieţii moderne.

 

 

În ultimele decenii s-au realizat sute de cercetări care arată că modul în care îţi stabileşti obiectivele poate creşte nivelul de performanţă al oamenilor.

Mulţi au auzit de formule de fixare a scopurilor conform cărora obiectivele ar trebui să fie specifice, măsurabile, realizabile, realiste şi planificate în timp (SMART în en.); dar puţini realizează pericolul stabilirii deficitare a obiectivelor şi al consecinţelor nedorite ce derivă din aceasta.

Iată cum poţi evita patru greşeli frecvente în determinarea scopurilor, evidenţiate de Ordonez et al. (2009) la Harvard Business School.


1. Obiective prea concrete


Problema cu fixarea obiectivelor care sunt prea concrete este că ele pot orienta comportamentul oamenilor în direcţii nedorite. De exemplu:

:: Dacă obiectivele fixate în sensul sporirii eficienţei necesită să-i spui unui profesor universitar că tot ce contează este să publice articole, atunci ce se va întâmpla cu lecţiile pe care acesta trebuie să le predea?

:: Dacă spui personalului ce lucrează într-un call-centre că lucrul cel mai important este cât de repede reuşesc să răspundă la telefon, ce se va întâmpla cu felul în care abordează convorbirile telefonice?

Obiectivele foarte concrete pot deprecia performanţa globală prin colmatarea felului în care oamenii abordează ceea ce au de făcut.

Obiective mai bune: menţine-le oarecum vagi. Acest lucru conferă oamenilor control şi mai multe variante în privinţa modului în care acţionează. Când oamenii au obiective mai vagi pot lua în calcul mai mulţi factori: pe scurt, asta îi face să gândească pentru ei înşişi. Nu e de mirare că faptul de a avea control este puternic conectat cu satisfacţia muncii.


2. Prea multe obiective


Atunci, soluţia să fie oare aceea de a stabili o grămadă de obiective care să acopere toate aspectele activităţii unei persoane? Nu neapărat, deoarece această abordare aduce cu sine propriile probleme.

Una dintre ele este aceea că oamenii tind să se concentreze asupra obiectivelor mai uşoare,  excluzându-le pe celelalte. De exemplu, într-unul din studii participanţilor li s-au fixat atât obiective legate de calitate, cât şi scopuri referitoare la cantitate în raport cu o sarcină de executat. Deoarece scopurile cantitative erau mai uşor de atins decât cele calitative, ei s-au concentrat în principal asupra cantităţii.

Acest studiu arată că un scop bine intenţionat poate devia comportamentul oamenilor în direcţii nedorite.

Obiective mai bune: limitează numărul total al obiectivelor. Dincolo de orice alte obiecţii, cine îşi poate aminti 10 sau 20 ţeluri către care se presupune că trebuie să-şi orienteze activitatea?


3. Abordarea pe termen scurt


De ce este atât de greu să găseşti un taxi într-o zi ploioasă? Răspunsul nu este doar acela că mulţi oameni cheamă taxiuri; este, de asemenea, faptul că şoferii de taxi pleacă acasă mai devreme pentru că şi-au îndeplinit targetul pentru acea zi mai devreme. Aşa au constatat Camerer et al., (1997) în studiul lor făcut asupra şoferilor de taxi din New York.

Acesta este un exemplu elocvent al abordării pe termen scurt: obiectivele îi pot face pe oameni să creadă că atunci când şi-au îndeplinit targetul, pot să îşi ia liber restul zilei (sau al lunii!).

Această teorie funcţionează la fel de bine şi la nivel organizațional: atunci când o organizaţie lucrează continuu pentru a-şi atinge obiectivele fixate pe termen scurt, ea poate să neglijeze importanţa pe termen lung a inovaţiei şi evoluţiei.

Obiective mai bune: asigură-te că obiectivele pe termen scurt nu interferează cu viziunea pe termen lung, altfel ele pot fi corosive pentru organizaţie.


4. Prea greu


Când obiectivele sunt prea grele, ele încurajează oamenii să facă orice pentru a le atinge; asta include şi comportamentul imoral.

Un exemplu de comportament imoral stimulat de obiective deficitare îl avem în cazul producătorului de hard-diskuri, Miniscribe. În 1989, pentru a-şi atinge targetul financiar, a început să expedieze cărămizi în loc de hard-diskuri. Cărămizile au stat nedeschise pentru câteva săptămâni într-un depozit din Singapore, timp în care Miniscribe le-a facturat cu succes. Curând compania a intrat în faliment.

Povestirea despre Miniscribe este, de asemenea, un exemplu strălucitor al gândirii pe termen scurt. Ce au gândit ei că se va întâmpla atunci când cărămizile vor fi descoperite, aşa cum în mod cert urma să se întâmple?

În mod similar, cercetările au arătat că atunci când oamenii îşi fixează obiective mai dificile, sunt mai dispuşi să-şi asume riscuri. În anumite circumstanţe acest lucru poate fi acceptabil, dar cel mai adesea nu.

Şi nu doar atât, dar scopurile care sunt prea grele pur şi simplu demotivează. Cum se face că atunci când aproape îţi atingi targetul simţi că ai eşuat, chiar dacă l-ai atins în proporţie de 99%?

Obiective mai bune: fixează-ţi mai degrabă obiective cu adevărat realizabile decât aşa zisele scopuri ”elastice”. În acest fel va fi evitată încurajarea oamenilor în a avea un comportament imoral.


Reguli noi în stabilirea obiectivelor


Toate aceste probleme devin şi mai mari atunci când e vorba despre provocări mai puternice. Când miza este o sumă de bani uriaşă, atunci obiectivele greşit stabilite pot denatura comportamentul uman chiar mai mult de atât.

Aşa că, foloseşte aceste avertizări ca mijloc de a-ţi stabili mai bine obiectivele şi fii atent la consecinţele nedorite.

Ordonez et al. (2009) concluzionează spunând:

”Decât să prescrie stabilirea de obiective ca una benignă, tratament livrat la prima mână studenţilor la management, experţii ar trebui să conceptualizeze stabilirea de obiective ca pe o reţetă-forţă de medicamente care necesită o atentă dozare, considerarea efectelor secundare nocive şi o supervizare atentă.”

Având în minte aceste avertismente, iată câteva reguli noi în stabilirea obiectivelor:
:: Obiectivele trebuie să fie oarecum abstracte.
:: Obiectivele trebuie să fie stabilite cu un ochi la abordarea pe termen lung.
:: Obiectivele trebuie să fie relativ limitate ca număr.
:: Obiectivele nu trebuie să fie prea greu de realizat.

(Oh, şi nu uitaţi să nu expediaţi niciodată cărămizi, decât în cazul în care v-au fost comandate.)



Traducere de Alina Turcescu după how-to-set-better-goals-avoid-four-common-mistakes cu acordul editorului

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.