Tindem să atribuim comportamentul agresiv ori eronat din trafic al multor conducători auto neatenţiei ori personalităţii extreme. Dar psihologia traficului ne spune că ne supraestimăm calităţile de şoferi şi că şi cei mai experimentaţi şi grijulii sunt supuşi greşelii.

Vă prezentăm în continuare şapte dintre cele mai interesante aspecte (prejudecăţi ori erori de judecată) care ne pot domina atunci când suntem la volan.


1. Suntem agresivi şi nu ne putem stăpâni

Deşi în afara maşinii suntem pasivi şi în bună parte raţionali, ca şoferi mulţi dintre noi se comportă agresiv, cel puţin uneori: conduc foarte aproape de maşina din faţă, depăşesc în condiţii de vizibilitate redusă, agresează verbal (chiar dacă în spatele geamului închis) pe ceilalţi participanţi la trafic.

Tinerii care obţin scoruri ridicate la testele de impulsivitate ori care evaluează nivelul de căutare a aventurii - sunt printre cei mai probabili agresori în trafic. Aceştia arată şi o sensibilitate redusă la pedepse, deci eventuale sancţiuni ale poliţiei nu-i va descuraja. Desigur, decât în situaţia în care amenzile ar fi atât de mari, încât condusul ar deveni un lux de nepermis...


2. Credem că suntem mai protejaţi decât suntem în realitate la volan

Odată cu obţinerea unei experienţe rezonabile la volan, credem că putem controla maşina în mai toate situaţiile. Mai mult, credem că putem prezice comportamentul celorlaţi şoferi. Tindem să supraestimăm timpul câştigat dacă o să conducem repede şi agresiv (este cu atât mai ridicol în coloane, când depăşirea, uneori cu riscuri mari, a maşinii din faţă, ne aduce un câştig de câţiva metri şi câteva secunde) şi să subestimăm distanţa necesară pentru a frâna şi opri maşina în situaţii de urgenţă (de aceea, pe măsură ce ne obişnuim cu viteza, avem impresia că limita legală în localităţi este prea mică pentru noi şi maşina noastră).

 


3. Ca şoferi, tindem să-i dezumanizăm pe ceilalţi

Asta înseamnă că ne comportăm cam ca în mediul online, unde depăşim adeseori limita bunei-cuviinţe, sub protecţia distanţei ce ne separă de interlocutorul agresat ori agresiv sau a anonimităţii.

Ca şoferi, tindem să fim mai agresivi faţă de pietoni ori faţă de alţi şoferi decât în situaţia în care am fi faţă în faţă, cum ar fi ciocnirea accidentală într-un supermarket ori pe stradă. Probabil că, aflaţi sub protecţia caroseriei maşinii, ni se generează un sentiment de siguranţă pe care nu-l avem în situaţii face-to-face.


4. Raportarea la statusul celorlalţi ne dictează comportamentul

Tindem să-i tratăm pe ceilalţi în funcţie de analiza maşinii în care se află. Adică nu ne pasă de cine e în maşină (ar fi şi greu să aflăm de cele mai multe ori), dar emitem judecăţi pe bază aparenţelor (cât de mare e maşina, cât de nouă, cât de scumpă). Astfel, cei care conduc maşini mari, noi şi scumpe au tendinţa de a fi mai agresivi faţă de cei care conduc maşini mai mici, mai vechi ori mai ieftine şi de a-i desconsidera.

Paradoxal, ca şoferi tindem să fim agresivi faţă de pietoni, ca şi când ar fi altă „specie”, ca şi când noi nu am fi şi pietoni în multe situaţii. Invers, când suntem pietoni, aceeaşi chestiune: tindem să fim agresivi faţă de şoferii care ni se par grăbiţi, agitaţi, agresivi.


5. Credem că vedem tot ce se întâmplă în jurul nostru

Sentimentul de control asupra situaţiei din trafic se bazează pe o opinie greşită: că ştim şi că suntem conştienţi de tot ce se întâmplă în jurul nostru (tot ce e relevant pentru siguranţa noastră, cel puţin). Puteţi încerca aceste două teste: testul1 şi testul2 pentru a vă observa limitele naturale.


6. Ceilalţi sunt „idioţi”, noi suntem puşi în dificultate de drumul prost, traficul infernal, gradul de oboseală...

În psihologie se numeşte eroarea fundamentală a atribuirii: tindem să credem că erorile altora au la bază personalităţile lor deficitare (sunt proşti, incapabili să conducă, prea lenţi etc.), pe când erorile noastre au drept cauză situaţia potrivnică (nivel de oboseală, lipsa unei semnalizări corespunzătoare, încetineala celorlalţi, drumul cu gropi etc.).

Pe de altă parte, avem tendinţa să credem că suntem mai buni şoferi decât suntem. Circa 85% dintre șoferi, conform testelor efectuate, îşi supraestimează nivelul de competență ca şoferi, ceea ce înseamnă că probabilitatea ca şi voi, cei care citiţi aceste rânduri, să vă supraestimaţi ca şi conducători auto, este destul de mare. Şi acest fenomen are un nume în psihologie: efectul Dunning-Kruger.


7. Credem că purtarea unei convorbiri telefonice „hands-free” este sigură

Mulţi nu vorbesc la telefon în maşină decât dacă o pot face „hands-free”. Dar este un mit că acest mod de a vorbi la telefon când suntem la volan este mai sigur decât cel ce presupune ţinerea telefonului la ureche. De ce ar fi modul „hands-free” mai sigur? Nu faptul că folosim o mână pentru telefon ne pune, de regulă, în pericol, ci că o bună parte din atenţia noastră este îndreptată către discuţia în sine. În plus, lipsa limbajului trupului, care într-o discuţie faţă-în-faţă potenţează mesajul, ne obligă la alocarea unor resurse suplimentare pentru a închega un discurs convingător.

În fine, o ultimă idee, pentru care nu există vreo justificare încă: atunci când suntem singuri la volan suntem mai neglijenţi. Asta contrar opiniei uzuale, conform căreia, singuri fiind, deci neavând cine să ne distragă atenţia de la condus, am fi mai atenţi la drum şi la trafic.

 

Acest material are la bază articolul: driving-road-neuroscience-psychology

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.


Dacă găsești site-ul util, ne poți ajuta cu o DONAȚIE