Cincizeci la sută dintre manageri sunt incompetenţi, prin urmare cum a făcut acel idiot de a ajuns să fie şeful tău? Între 65% şi 75% dintre cei intervievaţi apreciază că managerii lor reprezintă cel mai neplăcut aspect al locurilor lor de muncă.

 

Sunt acestea nişte aprecieri nefondate sau unele reale? În realitate, cele mai multe sunt reale, de vreme ce  cercetarea efectuată asupra managerilor arată că aproximativ 50% dintre aceştia sunt incompetenţi (DeVries, 1993).

Motivele pentru care nu-şi pot face munca sunt destul de simple. Când Leslie şi Van Velsor (1996) au analizat cercetările efectuate în diferite organizaţii şi pe diferiţi angajaţi, au găsit că problemele managerilor lipsiţi de succes puteau fi rezumate la aceste patru puncte comune (cercetare descrisă în Hogan si Kaiser, 2005):

1. Slabe abilităţi de comunicare interpersonală. Managerii oribili te privesc de sus în jos ca nişte împăraţi irascibili. Ei sunt insensibili, reci şi tot atât de dispuşi să fie amabili cu tine cum sunt când  semnează notele de plată în scopuri caritabile.

2. Nu-şi pot finaliza sarcinile. Ei îşi stabilesc în mod repetat obiective excesiv de ambiţioase şi apoi eşuează în mod repetat să le ducă la bun sfârşit. Ei nu-şi ţin promisiunile şi sunt tentaţi să-ţi trădeze încrederea.

3. Nu pot construi o echipă. Aceasta este, probabil, cea mai mare abilitate esenţială a unui manager. Team-buildingul presupune construirea încrederii, alocarea de roluri şi obiective, promovarea comunicării de calitate şi asigurarea leadershipului. Managerii teribili sunt total incapabili pentru oricare din toate astea.

4. Nu pot face faţă promovării. Cine ştie cum au ajuns să fie promovaţi, dar e clar că noul post este prea dificil pentru ei. De îndată ce sunt instalaţi, totul începe să se destrame.

Dacă 50% dintre manageri sunt cotaţi aşa de rău, cum ajung ei totuşi în această funcţie?

Răspunsul este că managerii oribili au calităţi dezirabile, datorită cărora ei au şi fost angajaţi de la început, dar au şi calităţi nedorite, care de multe ori le depăşesc pe primele.

Hogan şi Hogan (1994) au analizat rezultatele a zeci de ani de cercetări pe această temă şi au găsit că managerii cei mai oribili au tulburări de personalitate. Unde apar problemele?


Tulburările de personalitate sunt greu de detectat

Mulţi manageri oribili sunt narcisişti şi, din păcate, narcisiştii sunt agreaţi la început. Lor pare să le placă să se înconjoare de oamenii distractivi.

În timp, însă, ajungem să observăm că narcisiştii nu pot învăța din greşelile lor şi continuă să acţioneze cu un masiv sentiment de îndreptăţire. Ceea ce pare fermecător în prima zi este revelat ca aroganţă de-a lungul timpului. Din păcate, acest obicei nu devine evident până nu este prea târziu.


Eşecul procesului de selecţie

Managerii sunt deseori recrutaţi din afara organizaţiei prin interviuri. Atât narcisiştii, cât şi psihopaţii sunt grozavi la interviuri: a face o impresie bună în aceste tipuri de situaţii este chiar punctul lor forte.

Ar trebui să fie folosite, în schimb, mai multe instrumente formale de selecţie pentru a culege informaţii cu privire la abilităţile de manager ale persoanei de la cei care o cunosc cel mai bine: subordonaţii managerului.

Cu alte cuvinte: ar trebui să votaţi pentru şeful vostru. Vă puteţi imagina aşa ceva?

Traducere de Maricica Botescu după qualities-of-truly-horrible-managers cu acordul editorului
Credit imagine: depositphotos.com

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.


Dacă găsești site-ul util, ne poți ajuta cu o DONAȚIE