Industria aparatelor pentru fitness. Ai auzit cumva de ea? V-aţi intersectat într-un mod profitabil? Se află sub ochii tăi, printr-un aparat (asta dacă nu e deja exilat în garaj)?. Nu, nu mă refer la centuri cu vibromasaj pentru slăbit sau la aparate cu electrostimulare.
Acestea sunt mărunţişuri. Mă refer la STEX Cardio S25 TX (nu vrei să ştii cât costă, deşi, dacă predai la Universitate, ca mine, află că salariul pe doi ani nu este suficient) şi la Kettler Polo S (bicicleta de cameră, doar 1.600 RON).
De ce ar cumpăra oamenii astfel de echipamente sofisticate la preţuri astronomice? De ce să le instaleze în case, ocupând spaţiu? De ce nu merg mai bine la o sală de fitness? Din motive psihologice, bineînţeles! Mugur Isărescu spunea că economia este 30% psihologie. Deşi îl respect pe omul care păzeşte vigilent finanţele naţionale cred că procentul este mai mare.
Oamenii vor să arate bine. Femeile, în special, vor să arate foarte bine. De ce? Deoarece atractivitatea fizică le menţine în jocul cu mize uriaşe al evoluţiei. Chiar şi femeile măritate, având deja copii? Da, chiar şi unele dintre ele, dar nu-ţi spun de ce, pentru a nu tulbura mariajele...
Frumuseţea fizică este un indicator pentru sănătate şi fertilitate. Toţi bărbaţii potenţi o evaluează inconştient şi răspund evoluţionist, adică se simt atraşi. Însă lucrurile nu sunt aşa de simple. Pentru a fi percepute ca frumoase, în condiţiile în care anii trec şi colagenul se rupe (pielea se lasă), iar elastina îşi pierde din elasticitate, excesul de ţesut adipos devine un coşmar (faimoasa formă de măr), iar ligamentele care susţin sânii încep să se întindă, e nevoie de acţiuni deloc bălmăjite sau dezorientate, anume de aparatele pentru fitness. Nu contează cât costă, a fi în continuare valabile pe piaţa competiţiei şi selecţiei sexuale este un obiectiv crucial, apt să inducă (sau să solicite) sacrificii financiare.
Toate bune şi frumoase (sau mai degrabă scumpe), doar că nu e suficient că respectivele aparate să fie cumpărate. Cineva trebuie şi să le folosească! Oare cine? Dacă te recunoşti perfect în acest exemplu, fără a ne fi întâlnit vreodată, vei înţelege brusc ce înseamnă psihologia socială şi, mai ales, marketingul deschis către aceste cunoştinţe.
De obicei, după o despărţire dureroasă sau o separare temporară, ca să nu mai zic de o „hotărâre fermă” (folosesc ghilimele pentru a semnala ironia), eventual de Anul Nou, aceste echipamente costisitoare sunt achiziţionate împreună cu toate speranţele nerostite ascunse sub monitorul multifuncţional sau în barele de aluminiu. Îţi informezi cele mai bune prietene şi, desigur, începi să exersezi. Un timp! Să numărăm împreună: până la primul mic accident? Până la prima vacanţă? Până la prima consemnare corporatistă peste program? Până la prima gripă? Până la prima casă? (scuze, asta e din alt film!). Şase luni? Sunt nefiresc de optimist. Trei luni? Două? Câteva săptămâni? Putem face, împreună, şi un grafic: după entuziasmul generator de program sistematic urmează raţionalizările practicii neregulate şi, după aceea, scuzele penibile asociate cu renunţarea definitivă. Aparatul este dezasamblat şi aruncat într-un colţ (sau dus în garaj), deoarece vederea lui permanentă este deprimantă (dacă aş accepta să asist astfel de depresii, mă gândesc, nu doar aş putea pleca de la facultate, ba chiar le-aş oferi burse colegilor mei mai tineri şi, cum altfel, idealişti).
Cei care ţi-au vândut aparatul ştiau asta de la bun început, de aceea îşi permit să ofere inexplicabil de mari perioade de garanţie (cinci ani!). Ei ştiu că nu vor oferi niciodată respectivul serviciu, deoarece tu nu vei folosi suficient de mult aparatul ca să se strice. Ţi se pare o lume crudă? Mie nu, e doar luptă pentru supravieţuire, atentă la vulnerabilităţile, dorinţele adânci şi suferinţa umană cotidiană. Cum să nu te foloseşti de psihologie pe un astfel de câmp de bătălie? Şi de ce să-i condamni pe cei care te exploatează? Nu e vina lor dacă tu nu ştii cum eşti.
De fapt, într-un anume sens (subconştient), ştii, tocmai de aceea plăteşti preţul exorbitant al respectivelor instrumente de generat iluzii în dormitor (poţi citi ultima sintagmă în mai multe sensuri). Ai plătit 5, 10 sau 15 milioane împinsă de ceea ce economiştii numesc sunk costs (adică odată cumpărate, reamintindu-ţi că ai dat o avere pe ele, eşti motivată să le foloseşti regulat, pentru a-ţi amortiza investiţia). Acum trebuie să exersezi, deoarece altfel îţi pierzi banii şi rişti să pari o persoană iraţională (nu că n-ai fi, ca şi mine, de altfel). E adevărat, e posibil ca Diadora DB2 să fi fost cumpărată de soţ (iubit, amant-finanțator), dar chiar şi aşa unele urme de conştiinţa morală pot fi încă vii.
Există şi oameni care utilizează în mod eficient, disciplinat şi productiv aparatele fitness? Cu siguranţă, dar ei sunt puţini. Nu pentru ei este proiectată această piaţă, nu la ei se gândesc oamenii de marketing atunci când îşi fac diabolicele (o spun cu simpatie, cunosc câţiva) calcule. Noi, consumatorii naivi, trebuie să învăţăm să ne protejăm de aceste practici înţelegându-ne nevoile arhaice şi găsind modalităţi mai bune, infinit mai ieftine, pentru a le satisface (compară costurile de mai sus cu o investiţie într-o pereche de pantofi de sport şi 2-3 tricouri nepretenţioase, plus un abonament la o sală condusă de un instructor competent şi dedicat).
Sunt aproape convins că tu, vizitatorul acestui site, petreci o mulţime de timp la birou (eventual în faţa calculatorului, altfel cum m-ai putea citi, fără să ştie şeful tău), adică eşti o persoană prinsă deja în plasa sedentarismului (8 ore pe zi de nemişcare?) şi e destul de posibil să ai şi unele probleme cu caloriile (cu numărul lor). Dacă eşti, cu toate acestea, o persoană suplă, pot paria pe un Magnetic Rower Deluxe că eşti şi foarte disciplinată (şi asta fără să-ţi aplic Big Five-ul), excluzând, evident, posibilitatea unui metabolism accelerat (spune-i „mulţumesc!” unui antecesor, de la care ai primit „gena”).
Nu doar corpul zvelt te face mai atrăgătoare (ca persoană) pentru sexul opus, ci şi conştiinciozitatea (aşa-i zice în Big Five, sinonime: integritate, seriozitate, consistenţă internă) pe care supleţea corpului tău o simbolizează („frate, munceşte serios dacă are un astfel de corp!”) Şi nici nu-şi doreşte un astfel de ansamblu de trăsături psihologice? Cine nu vrea un soţ pe care să se bazeze, care să-şi împlinească promisiunile şi o soţie demnă de încredere, loială, responsabilă, devotată? Mănânci, căluţule, un pic de ovăz eco?
Nu e vorba doar despre corpuri, aceasta e ideea pe care încerc să o transmit. Fitnessul, în articolul de azi, şi o mulţime de alte produse al căror preţ depăşeşte cu mult utilitatea lor (adesea dincolo de orice limită raţională, intrând în perimetrul dopplerian al stupidităţii) conţin „psihologie înfăşurată”, adică „vorbesc”, inconştient, pentru cei mai mulţi, despre variabile mentale înalt dezirabile, fie ele reale, fie, şi aici hazul (dar şi scrâşnirea dinţilor) este cel mai mare, simulate.
Trăim într-o lume de iluzii, simt asta de aproape două decenii şi, pe măsură ce adun mai multe primăveri (sau solstiţii de toamnă), mai înţeleg câte o categorie sau două. Marketingul şi psihologia evoluţionistă din spatele lui, pe care market researcherii o intuiesc din interviuri şi focus grupuri, iar universităţile abia o descoperă, respingând-o, iniţial, ca pe orice lucru nou prea apropiat de biologie, operează (sau doar analizează cu uimire) cu aceste iluzii, reuşind necumințita performanţă de a face bani mulţi din aproape nimic (iluziile) pe spinarea chibzuiţilor şi educaţilor (K-12 sau K-16, plus Ph.D, M.A, M.B.A.) consumatori.
Deşi sunt un adept al stilului minimalist (nu şi în gândire, unde lăcomia mă devorează din interior), nu scriu acest articol pentru a mai pune o bombă cu hidrogen ecologic (sau secularist) la unul din picioarele miriapodului numit consumer capitalism. Acesta este mediul nostru actual de viaţă şi nu îl mai putem schimba, dar ne putem adapta frumos la el. Putem naviga prin minunata lui varietate, conştienţi de halucinaţiile colective, chiar şi atunci când ne lăsăm captivaţi, din lipsă de ceva mai bun (sau de imaginaţie, sau de voinţă şi chiar de memorie). Vreau să împărtăşesc mirarea mea de consumator, intrigat de existenţa unei No Buy Day (reacţie compensatoare, insuficientă totuşi) sau a Zilei Mondiale a Mersului pe Jos. Şi un pic de psihologie, iubitoare de fitness reproductiv.
Articolul este preluat de pe Adrian-Nuta.ro, cu acordul autorului.
