Dacă v-ați întrebat vreodată de ce nu reușiți să câștigați la jocurile precum poker sau șah, motivul ar putea fi unul întemeiat. Să fie de vină faptul că unele jocuri sunt imposibil de învățat pe de-a întregul sau prea complexe pentru ca mintea umană să le înțeleagă?
Conform unui articol publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, un fizician de la Universitatea Manchester a descoperit că tocmai această dificultate este "vinovată".
Dr. Tobias Galla de la Universitatea Manchester și profesorul Doyne Farmer de la Universitatea Oxford și Institutul Santa Fe au rulat mii de simulări de jocuri cu doi jucători pentru a înțelege cum influențează comportamentul uman luarea deciziilor.
În cazul jocurilor simple cu un număr mic de mutări, precum X și 0, strategia optimă este ușor de ghicit și jocul devine imediat plictisitor.
Totuși, atunci când jocurile devin mai complexe și când există multe mutări, precum în șah, GO sau jocuri de cărți complexe, cercetătorii susțin că acțiunile jucătorilor devin mai puțin raționale și că este dificil de găsit strategiile optime.
Cercetarea ar putea avea implicații și în cazul piețelor bursiere. Mulți economiști bazează predicțiile financiare de la bursă pe teoria echilibrului – presupunând că jucătorii sunt infinit inteligenți și raționali. Acest lucru, spun cercetătorii, este în puține situații adevărat, ceea ce ar putea determina predicții eronate în ceea ce privește evoluția pieței.
Mare parte din tradiționala teorie a jocurilor, reperul în luarea deciziilor strategice, este bazată pe punctul de echilibru – jucătorii sau muncitorii având o înțelegere profundă și exactă asupra acțiunilor lor și ale oponenților.
Dr Galla de la Școala de Fizică și Astronomie este de părere că: „Echilibrul nu este întotdeauna lucrul potrivit care trebuie căutat într-un joc.”
„În multe situații, oamenii nu folosesc strategii de echilibru, în schimb ceea ce fac pare a fi aleatoriu sau haotic din mai multe motive, deci nu este întotdeauna corect să bazăm predicțiile pe modelul echilibrului.”
„În cazul tranzacțiilor la bursă, spre exemplu, putem avea mii de acțiuni din care să alegem, iar oamenii nu se comportă întotdeauna rațional în aceste situații sau nu au suficiente informații pentru a acționa rațional. Asta poate avea un efect profund asupra modului de reacție al pieței.”
„Am putea fi nevoiți să lăsăm deoparte aceste teorii convenționale ale jocurilor și să ne folosim, în schimb, de noi abordări pentru a prezice comportamentul oamenilor.”
Alături de un student doctorat de la Universitatea Manchester, Dr. Galla încearcă să-și extindă studiul asupra jocurilor care implică mai mulți jucători și asupra cazurilor în care jocul însuși se schimbă în timp, ceea ce ar reprezenta o analogie mai potrivită la modul de funcționare al piețelor bursiere.
Rezultatele preliminare sugerează că pe măsură ce numărul de jucători crește, șansele ca echilibrul să se realizeze scad. Așadar, pentru jocuri complicate cu mulți jucători, precum piețele bursiere, este și mai puțin probabil ca echilibrul să descrie problema în totalitate.
Traducere după games de Răzvan Gavrilă
