CimitirMajoritatea dintre noi nu vrea să moară. Vrem să trăim mult şi bine. Şi cu toate acestea, nu suntem paralizaţi de gândul că este doar o chestiune de timp până când viaţa nostru se va scurge. De ce? Detalii, în continuare.

 

 

 

 

Conform lui Nathan Dewall şi lui Roy Baumeister, acest lucru se întâmplă pentru că avem un sistem imunitar psihologic interior care lucrează neîncetat, fără ca noi să fim conştienţi de asta, îndreptându-ne mintea către lucruri pozitive atunci când ne gândim la moarte.

 



În cadrul unui studiu, zeci de elevi au fost rugaţi să completeze rădăcinile unor cuvinte, cum ar fi ”jo_”, care putea da cuvântul ”joy”(=bucurie) sau cuvântul neutru ”jog”(=zdruncinătură). Elevii care fuseseră mai devreme rugaţi să se gândească la propria moarte aveau şanse mai mari să formeze cuvinte pozitive decât ceilalţi elevi, care fuseseră rugaţi să se gândească la o vizită dureroasă la dentist. Se pare că gândul la moarte îndreptase cumva mintea elevilor către cuvinte pozitive, o descoperire care se află în concordanţă cu ceea ce psihologii numesc ”teoria controlului terorii” – negarea realităţii morbide.

Şi totuşi, acesta a părut să fie un proces subconştient – atât elevii care au contemplat vizita la dentist, cât şi cei care au contemplat moartea au obţinut aceleaşi scoruri la un chestionar de autoevaluare pe tema stării sufleteşti, care li se dăduse înainte sarcinii de contemplare şi de completare a cuvintelor.

Descoperirea a fost replicată într-un al doilea studiu, folosind o sarcină de asemănare a cuvintelor. Elevilor li s-a prezentat un cuvânt ţintă (e.g. glumă) şi aceştia trebuiau să spună dacă el era mai apropiat de un cuvânt comparativ înrudit din punct de vedere emoţional (e.g. rază de soare (în limba engleză, sintagma este exprimată printr-un singur cuvânt – ”sunbeam”)) sau de alternativă înrudită din punct de vedere semantic (e.g. vorbire). Când era vorba de cuvinte ţintă pozitive, nu înspăimântătoare sau triste, elevii care se gândiseră la moarte aveau şanse mult mai mari să aleagă cuvântul înrudit din punct de vedere emoţional decât pe cel înrudit din punct de vedere semantic, însă acest efect nu a fost observat şi printre elevii care se gândiseră la vizita la dentist – aceştia puteau alege oricare dintre cele două cuvinte în aceeaşi măsură.

Un experiment final a demonstrat cât de greu de intuit sunt aceste descoperiri şi a ajutat la explicarea faptului pentru care nu putem prezice felul în care evenimentele ne vor afecta emoţional. Contrar rezultatelor observate la primele două experimente, elevii rugaţi să-şi imagineze efectele contemplării morţii nu au putut prezice că vor fi apoi înclinaţi către cuvinte pozitive şi au supraestimat modul în care starea lor sufletească avea să fie afectată.

”Moartea este un fapt psihologic ameninţător, dar când oamenii se gândesc la el, sistemul automat începe se pare să caute gânduri pozitive”, au spus cercetătorii. ”Mai mult, acest lucru se petrece imediat şi inconştient”.

 

 

Textul reprezintă traducerea articolului How thoughts of death turn to joy, publicat de bps-research-digest.blogspot.com, cu acordul autorului.
Traducerea: Ana Cristina Dumitrache

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.