Efectul unui diagnostic gresitNU. Nu va fi vorba despre urmările administrării unor medicamente pentru o altă boală decât cea de care suferim de fapt. În acest articol vom vorbi despre efectele pe care le poate genera plantarea în mintea unei persoane a ideii că suferă de o anumită maladie.

 

 

Psihologii din Olanda au documentat cazul unei femei în vârstă de 58 de ani care a fost diagnosticată în mod greşit cu maladia Alzheimer. Pacienta a consultat un neurolog într-un moment stresant din viaţă, ştiind că mama sa a suferit de Alzheimer. O radiografie a creierului a indicat activitate scăzută în partea frontală  a creierului ("hipofrontalitate"), iar neurologul a considerat de asemenea că rezultatele femeii la un test de tulburări cognitive au fost slabe (deşi nu a fost efectuat niciun test oficial). Pe baza acestor lucruri, el a diagnosticat-o cu Alzheimer*.

Femeia a fost devastată şi de atunci starea a început să se deterioreze semnificativ, până în punctul în care era mereu confuză, şi, la un moment dat, suicidară. Câteva luni mai târziu, după ce a primit ajutor de la o reţea pentru îndrumarea oamenilor cu Alzheimer, femeia a consultat un alt neurolog pentru o a doua opinie. A efectuat teste cuprinzătoare de memorie şi i s-a mai făcut o radiografie a creierului. Toate rezultatele au fost normale. Neurologul a concluzionat că hipofrontalitatea de data trecută fusese asociată depresiei sale. S-a străduit foarte mult pentru a-i explica veştile bune şi faptul că cealaltă radiografie fusese interpretată greşit, dar s-a dovedit extrem de dificil să îi liniştească temerile.

Ani mai târziu, Harald Merckelbach şi echipa sa au intervievat-o pe femeie şi au raportat că aceasta continuă sa aibă gânduri despre diagnosticul greşit şi să exagereze lapsusurile şi probleme de memorie. Grupul lui Merckelbach consideră că un diagnostic greşit prezintă trăsături comune cu implantarea unor amintiri false. La fel cum amintirile false sunt greu de lăsat deoparte, acelaşi lucru se întâmplă şi cu diagnosticele greşite. Punerea unui diagnostic e departe de a fi ceva neutru, spune el. Multe diagnostice au conotaţii stereotipice puternice şi afectează în mod automat comportamentul pacienţilor, un fenomen numit ameninţarea diagnosticului.



Pentru a testa în continuare aceste supoziţii, Merckelback, împreună cu Marco Jelicic şi Maarten Pieters, au dat nişte chestionare despre simptome psihologice la 78 de studenţi. După aceea, pentru a îi distrage, aceştia au fost rugaţi să rezolve Sudoku. Apoi, cercetătorii au discutat unele dintre răspunsurile studenţilor împreună cu aceştia. Cercetătorii au crescut două dintre răspunsurile pe care subiecţii le dăduseră la întrebările legate de anxietate. Spre exemplu, un student indicase mai întâi că nu a avut niciodată probleme de concentrare. Cercetătorul a modificat răspunsul, de parcă studenta ar fi indicat că are uneori probleme de concentrare, apoi a întrebat-o de ce a dat acel răspuns. Este de remarcat faptul că 63% din participanţi nu au realizat că răspunsurile le-au fost alterate şi au început să descrie experienţele ce i-au făcut să dea acele răspunsuri (alterate; se observă o paralelă cu un fenomen în care oamenii par să nu ştie de ce au făcut o anumită alegere recentă).

Zece minute mai târziu, şi apoi din nou după o săptămână, studenţii au completat din nou chestionarele. De ambele ori, studenţii ce nu observaseră că le-au fost alterate răspunsurile, au indicat numere mai mari la cele două întrebări unde fuseseră schimbate, ca şi cum considerau că aveau acele simptome. Un asemenea efect nu a fost observat în cadrul puţinilor studenţi ce realizaseră că le-au fost modificate răspunsurile. O analiză a răspunsurilor originale ale tuturor studenţilor a indicat o medie de mai multe simptome a celor ce nu au observat ulterior modificarea. „Se pare că dacă nivelul intensităţii unui simptom nu este zero, apare ambiguitatea, crescând şansele ca modificarea să fie acceptată,” au declarat cercetătorii. Şi nu a fost vorba de faptul că participanţii influenţaţi doreau să dea răspunsuri care să-i mulţumească pe cercetători – au obţinut acelaşi scor ca şi ceilalţi la un test de integrare socială.

Rezultatele acestui studiu sunt consistente cu cercetări anterioare ce arată cum informaţiile eronate despre simptome psihice pot influenţa modul în care se simt oamenii: de exemplu, informaţiile false despre wheezing (respiraţie şuierătoare) la astmatici pot cauza dispnee la copiii cu astm.

Harald Merckelback şi colegii săi au declarat că ceea ce au descoperit este relevant pentru felul în care cadrele medicale interacţionează cu pacienţii cu simptome neexplicate, inclusiv cu aceia diagnosticaţi cu oboseală cronică, fibromialgie, durere cronică şi sindromul colonului iritabil. „...Exprimarea îngrijorării în legătură cu posibilitatea unei boli neidentificate, investigaţiile excesive şi participarea la grupuri de terapie colectivă pot contribui la intensificarea problemelor. Toate acestea au în comun faptul că transmit pacientului mesajul că simptomele sale ar putea fi mai grave decât crede. Studiul nostru sugerează că dacă pacienţii cred că simptomele lor sunt mai severe decât sunt, acestea ar putea într-adevăr să se înrăutăţească.”

Cercetătorii sugerează ca doctorii să evite să menţioneze întreaga gama de simptome posibile când chestionează un pacient cu simptome medicale neexplicate. De asemenea, au indicat idei interesante pentru viitoarele cercetări. De exemplu, făcând abstracţie de problemele etice ce se ridică, ar putea pacienţii beneficia din a li se da informaţii alterate care să le amelioreze simptomele? De asemenea, raportarea simptomelor exagerate este doar atât, exagerare, sau bazată pe o experienţă alterată a simptomelor?

*Mulţi ani mai târziu s-a descoperit că neurologul se făcea vinovat de diagnosticarea greşită a mai multor pacienţi cu Alzheimer şi au fost iniţiate 26 de procese de malpraxis împotriva sa (femeia din cazul prezentat nu a luat parte la litigiu).

Citiţi şi articolul: Puterile nebănuite ale efectului nocebo




Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului The woman misdiagnosed with Alzheimer's, and how we can all be affected by the suggestion that we have psychological problems, publicat de bps-research-digest.blogspot.com.
Traducere: Anca Negulescu

Pt a posta comentarii: creați un cont pe site, folosiți contul de FB, Twitter sau Google ori postați ca vizitator (fără nicio formalitate de înregistrare). Pt vizitatori comentariile sunt moderate (nu se publică automat).

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Loghează-te ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 


Sprijiniţi-ne cu o donaţie.


PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro