Mizeria atrage mizerie. Corupţia atrage corupţie. O interesantă teorie venită din zona psihologiei experimentale arată că oamenii tind să se comporte în funcţie de mediul în care acţionează. O teorie cu aplicaţii diverse în combaterea infracţionalităţii.


Teoria pleacă de la următoarea observaţie: dacă o clădire are geamuri sparte care nu sunt rapid înlocuite, în scurt timp acea clădire va avea din ce în ce mai multe geamuri sparte, pentru ca în final ea să fie vandalizată complet.

Această idee se aplică şi pentru alte zone ale spaţiului public, cum ar fi gunoaiele de pe străzi/trotuare ori dintre blocuri. Imediat ce mizeria începe să se acumuleze, oamenii încep să arunce gunoaie cu o tot mai mare indiferenţă. Teoria nu este scornită în România, acest tip de comportament fiind, desigur, unul universal.

În fapt, teoria ferestrelor sparte se naşte într-un articol scris de James Q. Wilson şi George L. Kelling în martie 1982, publicat în revista The Atlantic Monthly. Una dintre concluziile fireşti care decurge din cele prezentate mai sus este că o strategie bună pentru prevenirea inconvenienţelor vandalismelor de tot felul înseamnă rezolvarea problemelor atunci când acestea sunt nesemnificative. Astfel, dacă repari geamul ce abia s-a spart, nu vor fi sparte şi celelalte, dacă strângi gunoaiele imediat ce apar, nu vor apărea saci de gunoaie aruncate pe trotuare, dacă ataci criminalitatea măruntă, vei reduce şi criminalitatea majoră ş.a.m.d. Teoria spune chiar mai mult decât atât, şi anume că omul, aflat într-un mediu neîngrijit, în care ceea ce este considerat moral, etic ori legal nu pare a fi respectat, are tendinţa de a se comporta în consecinţă, imoral, ilegal.

O serie de experimente ale cărei rezultate au fost publicate în revista Science (noiembrie 2008) de un grup de cercetători din Olanda au confirmat comandamentele acestei teorii.

Primul experiment s-a desfăşurat într-o parcare de biciclete, pe două alei diferite. Pe o alee pereţii din apropiere erau plini de graffiti, pe cealaltă alee pereţii erau proaspăt vopsiţi. Pe biciclete au fost puse materiale publicitare pentru un magazin inexistent. Nu existau coşuri de gunoi în zonă. S-a observat că 69% dintre cei care îşi aveau bicicleta în zona cu graffiti au aruncat materialul publicitar pe jos, pe când numai 33% dintre cei aflaţi în zona proaspăt vopsită au făcut-o.

Un alt experiment se referă la tendinţa mai pronunţată de a fura a omului atunci când se află într-un ambient mai sălbatic. Un plic cu 6$, sumă scrisă vizibil pe plic, a fost lăsat pe o cutie poştală. Când cutia a fost curată, iar zona din jurul cutiei civilizată, 13% dintre trecători au luat banii. Când cutia a fost murdărită cu graffiti, 27% au furat banii. Când cutia a fost curată, dar în zona de amplasare a acesteia erau aruncate gunoaie, 25% dintre cei ce au trecut pe lângă cutie au băgat plicul în buzunar.

 

Credit imagine: depositphotos.com 

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.