„Procrastinarea este sufletul care se răzvrătește împotriva captivității”, afirmă Nassim Taleb. Mulți ne spun cum să combatem/ depășim procrastinarea, iar Taleb ne spune că, de fapt, vrea să ne scape de captivitate?
În original: „Procrastination is the soul rebelling against entrapment”.
Întâi, dacă mai este cineva care nu știe la ce se referă „procrastinarea” - este vorba despre tendința de a amâna începerea unei sarcini. Ai de terminat lucrarea de licență? Dar nu ai chef? Să termini de citit câteva articole de pe net, de văzut câteva clipuri pe TikTok și să vezi 2 episoade din ultimul serial preferat și gata! te apuci de lucrare! Asta e procrastinarea.
Acum să vedem ce vrea să spună Taleb.
În esență, mesajul este că această tendință de a amâna lucruri indică o rezistență internă, care ne indică faptul că ce tot amânăm nu ni se potrivește, nu vrem să facem. Este o forțare a voinței noastre, iar procrastinarea este rezistența la această încercare de ne forța să facem ceva nu vrem să facem.
Bun, dar nu trebuie să terminăm lucrarea de licență? Ba da, dar ideea subiacentă este că dacă nu ai nicio atracție pentru această lucrare, înseamnă că nu ți-ai ales tema care trebuie. Mergând mai departe, dacă niciun subiect nu ar fi prezentat interes, atunci cel mai probabil ai ales facultatea greșită șamd.
Analizându-ne fiecare propria viață, putem observa că avem tendința de a procrastina în raport cu activități care nu ne plac. Este, așadar, natural ca mintea („sufletul”, cum poetic spune Taleb) să se „revolte”, să încerce să evite astfel de activități, convingându-te să faci, în schimb, altele (cum ar fi să urmărești câteva episoade din serialul tău preferat).
În fine, privind lucrurile la scară și mai mare, Taleb îndeamnă la independență, la o viață în care-ți poți stabili singur ce urmează să faci, dar în care îți permiți să lași loc și pentru hazard.
În fapt, o altă maximă a lui Taleb exprimă tocmai această idee, a răului asociat predictibilității complete în ce privește programul zilnic: „Dacă știi dimineață cum va arăta ziua ta cu oarecare precizie, ești un pic mort; cu cât mai mare precizia, cu atât mai mort ești”. Probabil pare un pic excesiv, căci ceva ceva trebuie să știi despre ce urmează să faci într-o zi (măcar că vei bea ceașca obișnuită de cafea), dar maxima subliniază filozofia lui Taleb, care favorizează libertatea interioară și socială, libertatea de gândire, liberul-arbitru și asumarea unor riscuri într-o lume incertă și uneori haotică.
Maxima este din cartea Patul lui Procust, de N. N. Taleb.
