Lupii seamănă foarte mult cu noi, oamenii: sunt familiști grijulii, șefi de haită autoritari, sunt milostivi și le place să se joace. Și nu, conceptul de „mascul alfa” nu reflectă modul în care sunt organizate haitele de lupii. Cum trăiesc lupii, cum își organizează și apără teritoriile, cum își aleg șefii - în extrasele de mai jos din cartea „Înțelepciunea lupilor” de Elli Radinger, însoțite de câteva videoclipuri ilustrative.



Sunt extrem de rare cazurile în care lupii sălbatici atacă oameni. În ultimii 50 de ani, în Europa, nouă oameni au fost uciși de lupi: 5 de animale turbate și 4 copii din Spania, care se jucau în apropierea unui sat unde erau hrăniți lupii.

 


Lupul euroasiatic (cenușiu)
credit: romanianeimblanzita.ro



O haită de lupi este cel mai adesea formată dintr-o pereche de părinți și urmașii ei, copii din prima și a doua generație, precum și din unchi și mătuși izolați. Ocazional sunt primiți și lupi solitari (cu cât numărul animalelor înrudite între ele este mai mare într-o haită, cu atât șansa unui lup extern să fie acceptat e mai mare, căci lupii evită endogamia). Totul se învârte în jurul familiei, membrii haitei fiind gata să-și sacrifice viața pentru ea.

 


Lupul arctic


Conducătorul haitei nu trebuie să fie neapărat cel mai mare, mai puternic și mai curajos. Iar pentru diverse sarcini, alți lupi preiau comanda, dacă sunt mai potriviți decât lupul conducător. Cel mai important aspect pentru a conduce o activitate este experiența.


Conceptul de „lup alfa” și „lupoaica alfa” (continuând cu lupii beta și omega) își are originea în studiul lupilor în captivitate, unde, într-adevăr, lupi fără legături de rudenie între ei, puși împreună, își stabilesc o ierarhie bazată pe forța fizică. Inițial s-a crezut că și în libertate lupii sunt grupări de indivizi care se strâng împreună pentru a vâna. Dar odată ce s-au studiat în natură lupii, s-a constatat că organizarea haitei este diferită, pe bază de familii. Mituri precum: lupii alfa hotărăsc și controlează totul, conduc vânătoarea, mănâncă primii și sunt singurii care se împerechează - deși încă persistă, nu au legătură cu realitatea.


Perechile de lupi care conduc haitele rămân împreună toată viața. Când unul moarte, este înlocuit de al lup cu cea mai mare experiență. Luptele pentru putere sunt foarte rare la lupii care trăiesc în sălbăticie.


Într-o haită fiecare membru are locul și rolul lui, calitățile lor fiind cele importante în stabilirea acestui rol: cei mai răbdători au grijă de pui, cei foarte rapizi aleargă prada etc.


Puii sunt protejați de întreaga haită, nu doar de părinți. Membrilor mai bătrâni și răniți ai familiei li se aduce mâncare și nu sunt lăsați niciodată de izbeliște.


Ritualurile sunt o parte foarte importantă, consolidând relațiile, fie că e vorba de ceremonialul de trezire, salutul față de conducătorii haitei la întoarcerea de la vânătoare sau urlatul împreună.


La vânătoarea participă, de regulă, toată haita: unii stau în frunte, alții gonesc prada, alții atacă, alții, lupii conducători, ucid. Dar sunt și lupi care preferă să vâneze singuri și care-și dezvoltă, individual, tehnici excelente de vânătoare.


Lupii, atacând o ceată de bizoni



Lupii, în sălbăticie, trăiesc între 9 și 11 ani. Cei din captivitate trăiesc până la 15 ani. În libertate lupii sunt adesea răniți, ceea ce presupune des coaste și alte oase rupte. Dantura este, de asemenea, afectată, unii lupi bătrâni rămânând cu puțini dinți, fiind incapabili să ucidă ori chiar să mănânce.


De ce urlă lupii? Îi anunță pe rivali că acesta e teritoriul lor, îi strigă pe membrii rătăciți ai haitei și își consolidează relațiile sociale.
Nu, nu urlă la lună, deși luna plină favorizează vânătoarea noaptea.


Lupul percepe, ca și omul, o privire fixă ca pe o amenințare. În relațiile dintre ei evită privirile directe lungi.


Teritoriile lupilor pot avea până la 1.000 km pătrați, cum e cazul în Siberia. În Europa au teritorii mai mici, între 150 și 300 km pătrați. Fiecare teritoriu are o zonă internă, unde-și petrec două treimi din timp, și o zonă externă, unde se duc în plimbare / patrulare. Până la 5 luni, puii își cunosc deja teritoriul, pentru că-i urmează pe adulți peste tot.

Cauza cea mai frecventă a morții la lupi (exceptând uciderea de către om) este lupta pentru teritoriu cu rivalii. Dacă haitele sunt înrudite, rar sunt încăierări mortale între acestea. Luptele dintre lupi nu sunt ca-n filme, însoțite de mârâit și scrâșnetul dinților, ci bizar de tăcute.


Luptă pentru teritoriu între două haite



Nu e clar de ce unii lupi părăsesc haita, iar alții rămân. În principiu, cu cât hrana este mai puțină și familia mai mare, cu atât mai mulți lupi pleacă. Un lup tânăr pleacă la 2-3 ani, iar dacă-și găsește o lupoaică, întemeiază o familie cu aceasta.


La vânătoare, lupii au ca parteneri aproape nelipsiți corbii (80% din cazuri). Lupul și corbul s-au dezvoltat împreună în milioane de ani. Dacă pui cadavre de căprioare pentru corbi, aceștia nu se ating de ele; dacă sunt vânate de lupi, atunci au încredere. Pe de altă parte, corbii nu pot rupe blana animalelor, ca să ajungă la carne, așa că așteaptă ca lupii să facă treaba pentru ei.
Când lupii se pregătesc de vânătoare, urlând, corbii reacționează cu același entuziasm. Corbii asigură și curățenia vizuinilor lupilor, pentru că mănâncă excrementele de lup. Sunt foarte rare cazurile în care lupii ucid corbi.



Puii de lup, curioși de un corbi

 


Deși impresia, creată de filmele documentare, este că lupii sunt mereu câștigători, în fapt în 80% din cazuri atacurile eșuează, iar lupii rămân înfometați. Dar lupii nu sunt carnivori puri, ca pisicile, ci se pot hrăni și cu șoareci, arvicoline și castori. Dar și pește (în Canada, de exemplu, mănâncă somoni, doar capul), legume și fructe.
Surprinzător pentru mulți, lupii nu sunt construiți pentru a omorî animale mari (bizoni, căprioare etc.). Botul lung reduce forța mușcăturii, colții și incisivii se tocesc odată cu vârsta. Nu au gheare extensibile sau mușchi puternici la picioarele din față, cu care să prindă prada.
Cei mai buni vânători sunt lupii între 2 și 3 ani. Lupii urăsc atunci când animalele nu fug, pentru că se pot apăra mai bine.


Lupii omoară extrem de rar în exces alte animale sălbatice. Când ajung însă în situația de a ataca animale domestice, lucrurile se schimbă, pentru că acestea sunt, de regulă, îngrădite, și atrag atenția în mod continuu prădătorilor.

 


 

În România lupii nu au dispărut niciodată. Datele oficiale indică o populație stabilă, între 2.500 și 2.900 de lupi, răspândiți pe tot cuprinsul lanțului carpatic (dealuri înalte și munți de mică altitudine).

 

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.