Umblă prin „târg” povestea că termenul „pușcărie” a ajuns să aibă sensul principal de astăzi, acela de „închisoare”, ca urmare a faptului că la un moment dat un turn utilizat ca depozit de tunuri și puști ar fi avut și rolul de închisoare. În acest fel termenului „pușcărie”, derivat din „pușcă”, i s-a asociat sensul de „închisoare”. Închisoarea de la pușcărie s-ar fi aflat în apropierea Curții Domnești și a Hanului lui Manuc și a ars în 1847 (sursa).
Dar este adevărată această poveste?
Pe site-ul Institutului de lingvistică și istorie literară „Sextil Pușcariu” etimologia lui „pușcărie” nu mai pare atât de clară.
Pe de-o parte, există varianta ca „pușcărie” să aibă la bază adj. pustiu, prin intermediul unei forme intermediare, „pușterie”.
O altă variantă, propusă de Sextil Pușcariu, este aceea că, într-adevăr, „pușcărie” ar fi un derivat de la „pușcă”.
Un dicționar (TDRG) avansează ipoteza conform căreia „pușcărie” s-a format din „pușcar” (tunar, artilerist), presupunând că vreun depozit sau cazarmă de artilerie ar fi servit ca închisoare.
Un alt dicționar (CDER, 2001) susține că „mai degrabă în acest cuvânt se păstrează, ca în puşcuţă şi puşculiţă, semantismul primitiv din slavă”. Presupun că autorul dicționarului a avut în minte sensul de păstrare în izolare pe care-l are „pușculiță” (diminutiv al lui pușcă), obiect folosit pentru a păstra bani (sursa).
Așadar, deși majoritatea cercetătorilor tind să lege „pușcăria” de un loc în care se ținea armamentul și în care puteau fi reținute persoane, nu pare sigur că depozitul de arme de lângă Hanul lui Manuc ar fi la originea sensului de „închisoare”; în fapt, niciun etimolog nu pare să indice asta.
