Hermann Rorschach și pete de cerneală (Testul Rorschach)

Testele de personalitate au apărut în anii '30. Anterior, testele psihologice au fost folosite pentru repartizarea elevilor la un nivel adecvat în școală (testarea educațională) sau pentru măsurarea inteligenței. Noile teste de personalitate din anii '30 au avut drept scop să ajute terapeuții în determinarea problemelor unui client, ca un ghid al terapiei. Ca beneficiu suplimentar, ele au oferit cercetătorilor posibilitatea de a măsura trăsăturile de personalitate.

 

Introducere în psihologie. Cuprins
(Cap.10: Personalitatea) - (Partea I: Ce este personalitatea)


Testul Rorschach

Unul dintre primele teste a fost testul Rorschach sau testul petelor de cerneală. Acesta este încă unul dintre cele mai utilizate teste de personalitate.

Pe când era un băiețel care creștea în Germania, Hermann Rorschach se bucura de un joc de interpretare a cernelurilor. Copiii primeau câteva bucăți de hârtie, le pliau în mijloc și puneau o picătură de cerneală în mijlocul fiecăreia, pe îndoitură.

Apoi, netezeau hârtia pliată, împrăștiind cerneala înăuntrul hârtiei. Când era desfăcută, hârtia conținea un model simetric de cerneală, care adesea "seamăna cu ceva" în același mod în care norii par adesea că "seamănă cu ceva", necesitând doar puțină imaginație.


De unde i-a venit lui Rorschach ideea testului său?

În perioada tinereții sale, lui Rorschach i s-a cerut să facă un test psihologic și atunci el și-a amintit de jocul cu pete de cerneală din copilărie. A pregătit o serie de cerneluri și le-a reprodus profesional.

Contrar a ceea ce se presupune, Rorschach nu a folosit petele de cerneală în mod aleator; el le-a pregătit cu grijă. Apoi le-a ales pe cele care îi păreau evocatoare, dar ambigue.

El a văzut că atunci când cerea unor persoane diferite să interpreteze petele de cerneală (să spună cu ce semănau ele) acestea dădeau răspunsuri diverse care păreau să reflecte starea lor de spirit. De exemplu, cineva care a spus că vedea în cele trei pete de cerneală din partea superioară a unei imagini "un monstru care vine să mă prindă" putea dezvălui frica, în timp ce o altă persoană care vedea un înger, putea reflecta religiozitatea.

Ce este un test proiectiv și ce înseamnă acest nume?

Acest tip de test, testul Rorschach, este un test proiectiv. Persoana care efectuează testul vine cu o interpretare. Interpretarea este o proiecție a proceselor mentale proprii persoanei asupra imaginii, care nu are niciun sens pre-atribuit.

Deoarece testul Rorschach a fost folosit timp de mai multe decenii, clinicienii au colectat cantități mari de date referitoare la tipurile de răspuns comun pe fondul a diferite tulburări mentale sau comportamentale. Testul poate oferi informații predictive utile (la fel ca orice alt test administrat la mii de persoane).

Problema cu testul Rorschach este similară cu problema detectoarelor de minciuni, a analizei scrisului de mână și altor teste destinate să dezvăluie dimensiunile ascunse ale personalității. Experții par să facă judecăți clare, bazate pe intuiție, dar atunci când judecățile lor sunt verificate cu alte metode, judecățile experților nu se dovedesc mai exacte decât presupunerile.

Așa cum a susținut Paul Meehl atât de persuasiv în cariera sa de peste 50 de ani, computerele care folosesc volume mari de date pot fi utile pentru a face previziuni. Dar când experții adaugă opiniile lor în analiza corelațională, valoarea predictivă a testelor scade, nu crește.

Această problemă a apărut la un departament de psihologie care avea un program de doi ani de studii masterale în psihologie clinică, aflat deja sub presiune pentru respectarea formatului de doi ani al tuturor cursurilor de acest nivel. Noul director al studiilor clinice a sugerat ca studenții să fie pregătiți în folosirea testului Rorschach, deoarece acesta era unul dintre cele mai frecvent utilizate teste clinice.

Cu puțin timp înainte, articolele din reviste au arătat că interpretarea computerizată a răspunsurilor la Rorschach puteau depăși performanțele experților umani, în modurile clasice descrise de Meehl. Prin urmare, Rorschachs putea fi administrat pe calculator.

Dar directorul studiilor clinice a vrut să adauge cursuri postuniversitare despre interpretarea testului Rorschach. Acestea erau necesare, a spus el, pentru că interpretarea ar putea fi foarte complexă.

Alți membri ai departamentului au subliniat o contradicție. Dacă testul ar fi fost obiectiv (cum ar fi MMPI, de mai jos), interpretările complexe nu ar fi fost necesare. Dacă studenții trebuie să fie învățați cum să facă interpretările, testul nu este obiectiv.

În cele din urmă, cursurile despre Rorschach nu au fost adăugate curriculumului clinic de doi ani. Masteranzilor li se preda despre Rorschach la cursurile de psihologie, dar ei erau învățați să administreze doar teste obiective, cum ar fi MMPI.

 




MMPI (Minnesota Multiphasic Personality Inventory)

MMPI a demarat în anii '30 ca inventar medical și psihiatric, publicat de psihologul Starke R. Hathaway și psihiatrul/neurologul John C. McKinley. El a devenit rapid cel mai popular test de personalitate printre psihologi.

MMPI a fost conceput pentru a face previziuni privind rezultatele tratamentului clienților în unitățile de sănătate mintală. A fost numit inventar de personalitate, deoarece el clasa un individ pe diferite trăsături. Trăsăturile au fost alese pentru importanța lor pentru profesioniștii din domeniul sănătății mintale.

Ce este MMPI? Cum a fost dezvoltat?

Principalul avantaj al MMPI a fost obiectivitatea sa. Se compune din 567 afirmații, cu răspuns adevărat /fals, astfel încât pot fi administrate de oricine și pot fi înregistrate rapid manual sau de o maşină. MMPI este ușor de evaluat (sau administrat) cu ajutorul calculatorului.

Hathaway (citat în Mednick, Higgins, & Kirschenbaum, 1975, pp. 350-351) a spus că "adevăratul impuls" pentru dezvoltarea testului a venit din rapoartele privind tratamentele cu șoc insulinic pentru schizofrenici. Rapoartele privind succesul tratamentului cu insulină au variat de la zero la 100%.

În mod evident, spitalele nu aveau o modalitate eficientă de a alege pacienții care puteau beneficia de tratament. Hathaway a văzut că era nevoie de un test obiectiv de diagnosticare care să producă rezultate fiabile și să permită spitalelor să decidă cine ar beneficia de anumite tratamente.

Cum au fost selectați itemii pentru MMPI?

Itemii de tip adevărat/fals din MMPI au fost inițial administrați grupurilor de pacienți psihiatrici. Ei au fost diagnosticați cu categoriile bine cunoscute de psihiatrie (cum ar fi depresia sau schizofrenia).

Răspunsurile acestor persoane au fost comparate cu răspunsurile oamenilor normali, cum ar fi vizitatorii complexului spitalicesc și lucrătorii locali. Doar elementele care discriminează între pacienții mentali și alte persoane au fost reținute în MMPI.

Cele zece scale clinice originale ale MMPI au măsurat lucruri precum ipocondria (tendința de a crede că ești bolnav) și paranoia (suspicionarea altora). Vasta cantitate de date acumulate în procesul de rafinare și validare a MMPI a permis ca testul să fie utilizat în alte scopuri.

De-a lungul anilor au fost dezvoltate peste 400 de scale noi pentru MMPI și succesoarele sale, MMPI-A, MMPI-2 și MMPI-2-RF. Fiecare scală corelează răspunsurile cu problemele diferitelor tulburări de comportament sau trăsături de personalitate.

Cum funcționau scalele de valabilitate în cazul testului original MMPI?

MMPI original a inclus trei scale de validitate, concepute pentru a determina dacă rezultatele testului ar putea fi de încredere. O scală (scala F) detectează dacă testul este luat în serios sau manipulat într-o încercare de a simula boala.

Această scală este măsurată prin itemi care nu sunt aprobați frecvent de nicio populație psihiatrică, dar care indică faptul că testul nu este luat în serios. Un exemplu este, "Ar fi mai bine dacă ar fi anulate aproape toate legile".

Testarea timpurie în domeniu a arătat că nicio persoană serioasă (inclusiv pacienții psihiatrici) nu aprobă o astfel de declarație. Cu toate acestea, persoanele care răspundeau la întâmplare sau care încercau să pară nebune, puteau alege varianta Adevărat la o asemenea afirmaţie.

O altă scală (scala L, uneori numită scala minciunii), pune întrebări despre lucruri care par ar fi adevărate pentru majoritatea oamenilor, cum ar fi "Bârfesc puțin câteodată". O persoană care răspunde Fals la o asemenea declarație ar putea să nu dorească să dezvăluie nimic negativ despre sine, dar este de presupus că toată lumea bârfește puțin, deci o persoană onestă ar trebui să fie dispusă să recunoască acest lucru.

De ce sunt numite acum scalele MMPI cu numere, mai degrabă decât cu numele lor original?

Un scor de 70 sau mai mare pe orice scală ar trebui să indice o problemă care ar putea merita atenție. Astăzi scalele sunt de obicei menționate cu numere, mai degrabă decât cu numele lor original, deoarece numele originale pot fi înșelătoare.

O persoană care are un scor înalt pe scala schizofreniei (scala 8) nu are neapărat schizofrenie. Oricum nu ar fi nevoie de MMPI pentru diagnosticarea schizofreniei, deoarece simptomele (cum ar fi halucinațiile și gândirea delirantă) sunt distinctive și bine definite.

Un scor mare pe scara 8 ar însemna pur și simplu că o persoană răspunde la întrebările de tip adevărat / fals într-un mod care seamănă cu pacienții cu schizofrenie din trecut. Ar putea fi informații utile pentru un medic.

Există și alte instrumente populare de evaluare a personalității. Unul dintre cele mai cunoscute este Inventarul de personalitate Myers-Briggs, pe care îl vom discuta în legătură cu teoria trăsăturilor de personalitate a lui Jung mai târziu în acest capitol. El se suprapune destul de mult cu lista celor cinci trăsături mari (Big Five).

Testele de personalitate au fost folosite în multe mii de proiecte de cercetare. Cu toate acestea aceste teste nu măsoară neapărat personalitatea, așa cum e folosit termenul de majoritatea oamenilor.

Subcapitolul anterior referitor la gemeni identici a sugerat acest lucru. Aceasta a arătat o separare între testele de personalitate și ceea ce oamenii numesc în mod normal personalitate.

Despre gemenii identici s-a spus că ar avea personalități asemănătoare (ciudățenii specifice, simțul umorului etc.). Totuși, studiile de mari dimensiuni asupra datelor despre gemenii identici întreprinse de către Bouchard și Hays au arătat că gemenii identici nu erau neobișnuit de asemănători la testele de personalitate.

Testele precum testul Rorschach și MMPI s-au bazat pe intuițiile psihologilor și psihiatrilor clinicieni, în principal psihiatri. Astăzi acestea sunt folosite de clinicieni pentru a face evaluări (a aduna informații despre un nou client, înainte de a începe terapia). Testele nu au fost niciodată destinate să identifice ciudățeniile individuale, simțul umorului și așa mai departe.

Orice grupaj mare de date (liste de întrebări, observații, date de navigare pe web, modele observate în irisul ochiului) ar putea fi utile în efectuarea evaluărilor. Volumele mari de date permit unui computer să caute corelații, iar corelațiile (atâta timp cât sunt valide şi în viitor) vor permite predicțiile.

Însă, Rorschach și MMPI nu sunt predictori foarte buni ai ciudățeniilor, ai slăbiciunilor și preferințelor individuale. Există opțiuni mai bune? Trăsăturile Big Five (și testele bazate pe ele) ar putea fi mai utile dacă scopul nostru ar fi acela de a distinge oamenii. Cele cinci mari trăsături au fost selectate în acest scop.

Dacă scopul nostru ar fi acela de a surprinde ceea ce oamenii înțeleg de obicei prin personalitate, abordarea cea mai directă ar fi utilizarea Big Five, completată de informații unice despre obiceiurile, curiozitățile sau preferințele personale ale unei persoane. Acest lucru ar trebui să arate mai clar diferențele dintre personalități.



Traducere de Maricica Botescu, după: personality-tests, cu acordul autorului

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.